joi, 17 noiembrie 2011

Zahir

„Când n-am mai avut nimic de pierdut, am primit totul.Când am încetat să mai fiu cine eram,m-am găsit pe mineînsumi.Când am cunoscut umilinţa,chiar şi atunci, mi-am continuat drumul, şi am înţeles că eram liber să-mi aleg soarta. Nu ştiu dacă sunt bolnav,dacă mariajul meu a fost un vis pe care n-am reuşit să-l înţeleg cât timp a durat.Ştiu ca pot trăifără ea, dar mi-ar plăcea să o întâlnesc din nou — pentru a-i spune ce nu i-am spus cât am fost împreună: te iubesc mai mult decât pe mine însumi. Dacă i-aş putea  spune aceste cuvinte, aş merge mai departe în pace —pentru că dragostea m-a răscumpărat."

Azi am fost într-o gară şi am descoperit că distanţa care separă şinele de tren este de 143,5 centimetri, sau 4 picioare şi 8,5 ţoii. De ce o asemenea distanţă absurdă? I-am cerut  iubitei  mele  să  descopere  motivul  şi  iată  rezultatul:pentru că la început,când au fost construite primele vagoane de tren,s-au folosit aceleaşi utilaje de la construcţia vehiculelor. De ce vehiculele aveau o asemenea distanţă între roţi? Pentru că vechile drumuri fuseseră făcute pentru această mărime,în aşa fel ca vehiculele să poată merge pe ele.Cine a dispus ca drumurile să fie făcute cu aceste dimensiuni?
Aici din nou ne  îndepărtăm în  timp:  romanii,  primii  mari constructori  de  drumuri,  au  hotărât  asta.  Motivul?Carele  de  război  erau  trase  de  doi  cai  — şi  dacă aşezăm două  animale  unul  lângă  altul,  vedem că ocupă 143,5 centimetri.  Cum vedeţi,  distanţa dintre şinele  de  azi,  utilizate  de  ultramodernele  noastre trenuri de mare viteză, a fost determinată de romani.Când  emigranţii  care  s-au dus  în Statele  Unite  au construit căi ferate, nu s-au întrebat dacă era mai bine să modifice distanţa,  aşa că au continuat  cu acelaşi etalon.  Asta  a  ajuns  să  aibă  repercusiuni  până  şi asupra  construcţiei  navelor  spaţiale:  inginerii americani  considerau  că  tancurile  de  combustibil trebuiau să fie mai  late,  dar  erau fabricate în Utah, trebuiau transportate cu trenul până la Centrul spaţial din  Florida,  iar  tunelurile  nu  permiteau  alte dimensiuni.  Concluzie:  a trebuit  să se resemneze cu ceea ce romanii hotărâseră ca fiind măsura ideală. Ce legătură are asta cu o căsnicie?
— Are o foarte strânsă legătură cu orice căsnicie şi cu cele două poveşti pe care le-am ascultat. In-trun anumit  moment  al  istoriei,  apare  cineva  care spune:  când vă veţi  căsători,  amândoi veţi  rămâne încremeniţi  tot restul vieţii.  Veţi  merge unul lângă celălalt  ca două şine de tren, supunându-vă acestui etalon. Chiar  dacă uneori unul dintre voi simte nevoia să se depărteze sau să vină mai aproape,e împotriva regulilor.Regulile spun:fiţi înţelepţi,gândiţi-vă la viitor,la copii.Nu puteţi să schimbaţi nimic,trebuie să fiţi  ca şinele:  să aveţi  aceeaşi  distanţă între voi în punctul de plecare, la mijlocul drumului şi la destinaţie.  Să nu îngăduiţi  iubirii  să schimbe ceva,nici să crească peste nivelul de la început, nici să scadă la jumătate — e foarte riscant.De aceea;chiar dacă a trecut entuziasmul primilor ani,îşi menţin aceeaşi distanţă,aceeaşi soliditate,aceeaşi bună funcţionare.
Dumneavoastra sunteţi  mecanicii  care  au  grijă  ca trenul supravieţuirii speciei să meargă în direcţia viitor:copiii nu vor fi fericiţi decât dacă veţi fi mereu ca la început—la 143,5 centimetri distanţă unul de celălalt.Dacă nu sunteţi mulţumiţi cu o viaţă care nu se schimbă deloc,atunci gândiţi-vă la ei,la copiii pe care i-aţi  adus  pe  lume.  Sau  gândiţi-vă  la  vecini.Arătaţi-le că sunteţi  fericiţi,  că mâncaţi  turtă dulce duminicile, că vă uitaţi la televizor, că-i ajutaţi pe cei din jur.  Gândiţi-vă la societate:  îmbrăcaţi-vă astfel încât să se vadă că între voi nu există conflicte.  Nu vă uitaţi în jur, chiar dacă cineva se uită la voi, asta este o ispită,  poate însemna divorţ,  crize,  depresie.Zâmbiţi în fotografii.  Aşezaţi-vă pozele în salon, să le vadă toţi. Tundeţi gazonul, faceţi sport — mai ales faceţi  sport,  ca să puteţi  rămâne congelaţi  în timp.Când sportul nu mai ajută, treceţi la operaţii estetice.
Dar nu uitaţi niciodată: aceste reguli au fost stabilite la un moment dat şi voi trebuie să le respectaţi. Cine le-a  stabilit?  Nu  mai  are  importanţă,  nu  puneţi asemenea întrebări niciodată,  pentru că ele vor continua să fie valabile chiar dacă voi nu sunteţi de acord cu ele.
Paulo Coelho - Zahir

vineri, 15 iulie 2011

Conceptele de Rai si Iad


Sunt mulþi in planul vostru care cred ca, pe mãsura ce cresteti în dimensiunile
mai inalte veti ajunge sa vã plictisiti , deoarece totul va fi, pur si simplu, iubire si
lumina. Seamana cu conceptul de rai, unde esti un înger care cânta la harpã si stai pe
un nor. Evident, acesta este un concept extrem de limitat despre rai si , într-adevãr,
daca raiul ar Însemna sã stai pe nor si sã cânti la harpa, in cele din urmã te vei
plictisi foarte tare si vei face bucuros o excursie la focurile eterne ale iadului, pentru
ca, cel putin, diavolul stie sã dea o petrecere bunã, nu-i asa ?
Desigur, majoritatea dintre voi stiti ca raiul si iadul sunt doar stãri de
constiintã. Noi credem cã iadul este o stare de constiinta, destul de amuzantã pentru
ca, intr-adevãr, dacã focurile iadului ard, atunci trebuie ca va ard vechile probleme.
Trebuie ca ele va purifica si vã curata , astfel cã, probabil, sufletele ar creste mult mai
repede in iad decat in rai, unde tott ce se face este sa invatati un cântec nou la harpã
si probabil sã-l ajutati pe Sf. Petru sa-i intampine pe cei nou-veniti. În cele din urma,
veti rãmâne farã nori pe care sã stati si va trebui sa creati nori si harpe noi.
Sã revenim la povestea noastra. Am simtit ca aceastã digresiune ar înveseli un
pic lucrurile. Acest "channeler" ne-a spus ca devenim un pic prea seriosi. În
realitate, seriozitatea este un concept fara sens pentru noi, dar, pentru ca este atât de
dificil sã descriem constiinta noastra în termeni pamânteni, poate fi luatã drept
seriozitate. Capacitatea voastrã de a râde si de a va distra este foarte importantã si vã
ajuta sã cresteti ca suflete, astfel cã speram sã devenim mai putin seriosi, in timp ce
continuam sã exploram acest mijloc de comunicare.


Sal Rachele - Transformari Planetare

luni, 4 iulie 2011

Al Doilea Corp



Există un obstacol major (poate unicul) în calea studierii celui de-al Doilea Corp şi a
manifestărilor acestuia. Acest obstacol, prezent la toţi oamenii, fără excepţie, este frica. Frica
oarbă şi iraţională, care se va transforma, treptat, în panică şi apoi în groază, pe care însă trebuie
neapărat să o depăşiţi.
Personal, sunt sigur că, în fiecare noapte, mulţi dintre noi depăşesc, inconştient, acest obstacol.
Subconştientul, care ia locul conştientului, nu este inhibat de sentimentul de teamă (cu toate că
pare a fi influenţat de gândul şi activitatea minţii conştiente) şi înţelege mai bine tot ceea ce este
legat de această altă lume. Noaptea, când mintea conştientă „îşi încetează activitatea”, această
Supraminte preia întregul control.
Procesul de studiere a celui de-al Doilea Corp şi a manifestărilor acestuia pare a fi o îmbinare a
conştientului cu această Supraminte, care va duce, aproape automat, la depăşirea fricii.
Frica este un sentiment complex, cea mai cumplită fiind fiica de moarte. Şi întrucât
desprinderea de corpul fizic „seamănă” foarte mult cu ceea ce credem noi că se întâmplă în clipa
morţii, prima noastră reacţie este aceea de a asculta „sfatul” propriului instinct de conservare, care
ne spune: „Întoarce-te repede în corpul fizic! Vrei să mori? Viaţa ta este aici; întoarce-te!”
Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Dar după vreo douăzeci de încercări, am reuşit să adun destul
curaj (şi curiozitate) pentru a rămâne în afara corpului fizic mai mult de câteva secunde şi a
observa totul cât mai obiectiv cu putinţă. Al doilea aspect al obstacolului pe care îl reprezintă frica
este şi el legat de frica de moarte: voi putea oare să mă reîntorc în corpul fizic sau să intru din nou
în el? Ani de zile m-am temut de acest lucru, până când am găsit un răspuns cum nu se poate mai
simplu şi anume teoria probabilităţilor: de vreme ce „ieşisem” de câteva sute de ori din corpul
fizic, în care mă „întorsesem”, de tot atâtea ori, „viu şi nevătămat”, exista probabilitatea ca şi data
următoare să mă „reîntorc” la fel de „teafăr”.

A urmat apoi frica de necunoscut. Dacă regulile şi pericolele lumii noastre fizice ne sunt, dacă
nu cunoscute, măcar previzibile, iar reflexele noastre, „pregătite” să le facă faţă, în schimb, atunci
când este vorba de „lumea de dincolo”, de legile ei complet diferite de cele ale lumii noastre, de
fiinţele care o populează şi care par să ştie totul, necunoscutele şi semnele de întrebare se
înmulţesc de-a dreptul îngrijorător. Nu există nici legi scrise, nici hărţi, nici cărţi ale buneicuviinţe,
nici cursuri de fizică sau de chimie, nici autorităţi incontestabile, cărora să le poţi cere
sfatul.
Mai există şi frica de urmări (atât în ceea ce priveşte corpul fizic, cât şi judecata), şi ea cât se
poate de reală, pentru că istoria noastră, cel puţin din câte ştiu eu, nu pare să conţină relatări
exacte referitoare la această „zonă”. Avem studii privind paranoia, schizofrenia, fobiile, epilepsia,
alcoolismul, boala somnului, acneea, bolile infecţioase etc., dar nu avem date în legătură cu
patologia celui de-al Doilea Corp.

Calatorii Extracorporale- Robert Monroe

miercuri, 1 iunie 2011

Credinta ca mesager al vietii...


Înainte de a învăţa să vorbim, creierul nostru este precum un computer perfect, dar neprogramat. Atunci când ne naştem nu cunoaştem nici o limbă. Avem nevoie de mai mulţi ani pentru ca organul cerebral să se maturizeze suficient de mult pentru a putea accepta un program. Apoi programul este introdus în creier, în principal de către părinţii noştri, dar şi de alţi oameni din jur. Ei ne captează atenţia şi ne învaţă semnificaţia cuvintelor. Învăţăm astfel să vorbim, iar programul pătrunde încetul cu încetul în creierul nostru, cu acceptul nostru (prin legământ). Suntem de acord cu ele, aşa că acum avem un program.
Dacă organul cerebral reprezintă computerul, cunoaşterea reprezintă programul. Tot ceea ce ştim, întreaga cunoaştere din mintea noastră se află deja în acest program, înainte de a ne naşte. Nu există nici un om care să aibă o idee cu adevărat originală. Orice literă, orice cuvânt, orice concept din sistemul nostru de convingeri face parte integrantă din acest program, iar programul este contaminat cu un virus numit minciună.
Cum am putea şti ce înseamnă adevărul dacă aproape tot ce am învăţat sunt minciuni? Cum am putea recunoaşte ce anume este real în fiinţa noastră? Mi-a luat ceva timp, dar în cele din urmă am descoperit răspunsul la aceste întrebări. Emoţiile noastre sunt reale. Orice emoţie pe care o simţim este reală, este autentică, este. Am descoperit că orice emoţie se naşte direct din spirit, din integritatea noastră, fiind absolut autentică.
Atunci când vorbim de credinţă sau de intenţie, ne referim implicit la puterea cuvântului. Cuvântul reprezintă magie pură. Este o putere venită direct de la Dumnezeu, iar credinţa este forţa care direcţionează această putere. Am putea spune că tot ceea ce există în realitatea noastră virtuală este creat cu ajutorul cuvântului, căci povestea noastră este creată din cuvinte. Oamenii au cea mai minunată imaginaţie din lume. Pornind de la cuvinte, ei creează un limbaj. Folosindu-se apoi de acest limbaj, ei încearcă să descifreze şi să explice tot ceea ce trăiesc.
La început, noi ne punem de acord în ceea ce priveşte sunetele şi semnificaţia fiecărui cuvânt în parte. Apoi, auzind aceste sunete, noi putem comunica cu alţi visători despre realitatea noastră virtuală. Dăm nume tuturor lucrurilor pe care le percepem. Folosim cuvintele ca simboluri, iar aceste simboluri au puterea de a reproduce un vis în mintea noastră. Spre exemplu, simpla ascultare a cuvântului „cal” poate produce o întreagă imagine în mintea noastră. Aşa operează simbolurile. Puterea lor este chiar mai mare. Dacă spunem cuvântul „Naşul”, în mintea noastră apare un întreg film. Privit ca simbol, cuvântul are o magie a sa şi o putere de creaţie, căci poate reproduce în imaginaţia noastră un concept, o imagine sau chiar o întreagă situaţie.
Este uimitor ce pot face cuvintele. Cuvântul creează în mintea noastră imagini ale unor obiecte, dar şi concepte complexe. Poate evoca sentimente. În final, creează toate convingerile pe care le stocăm în subconştientul nostru. Structura limbajului nostru modelează felul în care percepem întreaga noastră realitate virtuală.
Credinţa este atât de importantă deoarece este forţa care dă viaţă fiecărui cuvânt, fiecărui concept pe care l-am depozitat în mintea noastră. Am putea spune că viaţa se manifestă prin intermediul credinţei, care reprezintă un mesager al vieţii. Viaţa ne influenţează credinţa, care dă la rândul ei viaţă tuturor lucrurilor în care am convenit să credem. Dacă vă mai aduceţi aminte, felul în care ne investim noi credinţa se face printr-un legământ. Atunci când suntem de acord cu un concept, noi îl acceptăm fără nicio reţinere, iar el devine parte integrantă din fiinţa noastră. Dacă nu suntem de acord cu un anumit concept, înseamnă că nu ne investim credinţa în el, deci nu-l vom păstra în memoria noastră. Conceptele devin vii numai datorită credinţei pe care o investim în ele. Credinţa este forţa care ţine la un loc toate aceste simboluri, dând sens şi semnificaţie întregului vis.
Metaforic vorbind, dacă opiniile, conceptele şi convingerile noastre reprezintă cărămizile, credinţa reprezintă mortarul care sudează aceste cărămizi. Obţinerea şi aşezarea cărămizilor într-o anumită structură se realizează prin intermediul atenţiei. Oamenii pot percepe simultan milioane de lucruri, dar atenţia le permite să discrimineze între acestea, focalizându-se numai asupra acelora pe care doresc să le perceapă. Tot de atenţie ne folosim şi atunci când dorim să transferăm anumite informaţii de la o persoană la alta.
Captând atenţia altor persoane, noi creăm un canal de comunicare, prin care putem trimite şi primi informaţii. Aceasta este maniera noastră de predare şi învăţare.Aşa cum spuneam mai devreme, părinţii noştri sunt primii care ne captează atenţia, învăţându-ne semnificaţia cuvintelor. Noi suntem de acord cu ei, drept pentru care învăţăm un anumit limbaj. Prin intermediul acestuia, începem să construim întregul eşafodaj al cunoaşterii. Privite global, toate convingerile noastre alcătuiesc o structură care ne spune cine credem noi că suntem.
Toltecii numesc această formă pe care şi-o asumă mintea noastră, „forma umană”. Forma umană nu este forma corpului fizic, ci structura Pomului Cunoaşterii care a crescut în mintea noastră. Ea incumbă tot ceea ce credem noi despre ceea ce înseamnă să fii om. Reprezintă structura de rezistenţă a întregii noastre poveşti. Această structură este aproape la fel de solidă ca şi corpul fizic, căci credinţa noastră o face să devină rigidă.
Noi suntem singurii noştri maeştri, singurii noştri eroi. Personal, nu fac decât să vă împărtăşesc felul în care îmi trăiesc viaţa; în nici un caz nu vă învăţ cum să v-o trăiţi pe a voastră. Viaţa voastră nu este treaba mea, ci a voastră. Povestea visului meu vă poate ajuta însă să faceţi ceva cu propriul vis în care trăiţi.

marți, 24 mai 2011

Oglinizile Ochilor


Puterea omului este dată de credinţa sa. Credinţa este marea putere creatoare şi nu are nimic de-a face cu religia. Ea este rezultatul unui legământ. Atunci când faci cu tine însuţi un legământ de a crede într-o anumită idee, fără a mai avea nici o îndoială, îţi investeşti credinţa în acea idee. Dacă nu ai nici cea mai mică îndoială în legătură cu ceea ce crezi, acea idee devine pentru tine adevărul, chiar dacă este o minciună.
Orice om îşi creează propria sa poveste, un punct de vedere personal şi unic. De ce să le impunem atunci povestea noastră altor oameni, de vreme ce aceasta nu este adevărată? Dacă înţelegi acest lucru, nu vei mai simţi nevoia să aperi valorile în care crezi. Nu contează deloc dacă ai dreptate sau dacă demonstrezi că alţii greşesc. Cert este că orice ar crede oamenii, acesta reprezintă punctul lor de vedere. Nu are nimic de-a face cu tine”.
Am căutat tot timpul să fiu apreciat, acceptat, iubit – fără să-mi dau seama că totul nu este decât o poveste. Am căutat perfecţiunea. Ceea ce mi se pare extrem de interesant este felul în care oamenii se folosesc de această scuză supremă – faptul că „nu sunt perfecţi”, pentru a-şi justifica acţiunile.
De fiecare dată când fac o greşeală şi simt nevoia să-şi apere imaginea, ei spun: „Ei bine, nu sunt decât un om. Nu sunt perfect. Numai Dumnezeu este perfect”. Aceasta a devenit inclusiv scuza mea, pentru toate greşelile pe care le-am comis de-a lungul vieţii: „Ei bine, nimeni nu este perfect”. Mare justificare…
Câte superstiţii nu mi-au intrat în cap despre mine însumi, dar şi despre celelalte lucruri! Minciunile moştenite de mii de ani continuă să ne afecteze şi astăzi maniera în care ne creăm propria poveste. Încă de copil mi s-a spus: „Numai Dumnezeu este perfect. Întreaga creaţie a lui Dumnezeu este perfectă, cu excepţia oamenilor”. Pe de altă parte, mi s-a spus că Dumnezeu a creat omul ca o încoronare a creaţiei sale. Dar cum poate fi el o asemenea încoronare dacă tot ce a creat Dumnezeu este perfect, cu excepţia omului? Totul mi se părea absurd. După ce am mai crescut, am început să meditez la această contradicţie. Era imposibil. Dacă Dumnezeu este perfect şi dă naştere unei creaţii perfecte, rezultă fie că şi noi, oamenii, suntem perfecţi, fie că nimic din creaţie nu este perfect.
Noi ne naştem în adevăr, dar pe măsură ce creştem ajungem să credem în minciuni. Aceasta este marea dramă a umanităţii, a povestitorilor. Una din cele mai mari minciuni din istoria umanităţii este aceea a imperfecţiunii personale. Această minciună a avut un efect devastator asupra vieţii mele. Deşi îi învăţ pe alţii să nu facă presupuneri, mă simt nevoit să emit presupunerea că şi alţii trăiesc la fel. Evident, povestea fiecăruia prezintă anumite diferenţe, dar tiparul este mai mult sau mai puţin acelaşi pentru toată lumea. Este aproape imposibil să scapi neafectat de acest scenariu.
Am căutati în buzunar o oglinjoară pe care o port tot timpul la mine. Am putut vedea în ea copia exactă a creaţiei, un fel de realitate virtuală alcătuită din lumină. În acel moment am înţeles că ochii mei nu sunt altceva decât două asemenea oglinzi. Lumina proiectează o realitate virtuală în interiorul creierului meu, la fel ca în cazul oglinzii. Era evident că tot ceea ce percepeam era o realitate virtuală alcătuită din imagini luminoase. Singura diferenţă dintre ochii mei şi oglinda pe care o ţineam în mână era legată de faptul că ochii mei erau conectaţi la un creier. Acest creier îmi permite să analizez, să interpretez şi să descriu realitatea virtuală pe care o percep în fiecare moment.
Viaţa creează tot ceea ce este real, iar oamenii îşi creează o realitate virtuală – o poveste despre ceea ce este real. Noi percepem imagini ale luminii, după care calificăm, interpretăm şi analizăm ceea ce percepem. Acest proces continuu de reflectare în oglinda minţii noastre este ceea ce toltecii numesc vis.
În povestea mea, tu vei fi întotdeauna un erou secundar, creat de mine însumi şi cu care interacţionez. Tu proiectezi asupra mea ceea ce doreşti să cred despre tine, iar eu modific această percepţie în funcţie de ceea ce cred eu despre tine. Abia acum sunt convins că eşti cel care cred eu că eşti. Îţi pot spune chiar că „te cunosc”, deşi în realitate nu te cunosc deloc. Tot ce cunosc este povestea pe care mi-am creat-o în legătură cu tine. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că unicul lucru pe care îl cunosc este povestea mea personală, legată de mine însumi.
Dacă altcineva încearcă să vă rescrie povestea, înseamnă că nu vă respectă. Nu vă respectă, pentru că sunt de părere că nu sunteţi un bun artist, că nu vă puteţi scrie propria poveste, chiar dacă v-aţi născut cu acest destin unic. Respectul se naşte direct din iubire. El reprezintă una din cele mai înalte expresii ale iubirii.
Din păcate, nici măcar nu auzim o singură voce, ci o întreagă mitote, o mie de voci care vorbesc simultan. Şi ce ne spun aceste voci? „Uită-te la tine. Cine te crezi? Nu vei reuşi niciodată. Nu eşti suficient de deştept. De ce mi-aş mai pierde timpul? Nimeni nu mă înţelege. Ce face el/ea? Dacă nu mă mai iubeşte? Sunt atât de singur. Nimeni nu vrea să trăiască lângă mine. Nimeni nu mă place cu adevărat. Mă întreb dacă acei oameni vorbesc despre mine? Oare ce cred despre mine? Câtă nedreptate există în această lume… cum aş putea fi fericit când milioane de oameni mor de foame?”
Nu credeţi pe nimeni, dar nu vă închideţi mintea sau inima. Ascultaţi povestea celor din jur. Ştiţi foarte bine că este doar o poveste, care nu este reală decât pentru ei. Dacă îi ascultaţi, le puteţi înţelege povestea: de unde vin, cum au ajuns aici, iar comunicarea cu ei poate deveni minunată. Toţi oamenii simt nevoia să-şi relateze povestea, să proiecteze în exterior ceea ce cred, dar asta nu înseamnă neapărat că trebuie să fiţi de acord cu ceea ce spun. Nu-i credeţi, dar învăţaţi să-i ascultaţi. Chiar dacă este doar o poveste, uneori cuvintele care vin de la alţi povestitori se nasc din integritatea lor. Când se petrece acest lucru, integritatea dumneavoastră îşi va da imediat seama, şi veţi fi de acord cu ceea ce spun ei. Vocea lor se va adresa direct spiritului dumneavoastră şi veţi simţi (intuitiv) că ceea ce spun este adevărul.
Acum ştiţi că atunci când vorbesc despre dumneavoastră, oamenii vorbesc de fapt despre un erou secundar din povestea lor personală, de o imagine pe care şi-au creat-o în legătură cu dumneavoastră, care nu are nimic de-a face cu dumneavoastră, cel din realitate. Dacă îi credeţi, dacă sunteţi de acord cu ceea ce spun, povestea lor devine parte integrantă din povestea dumneavoastră. Dacă o interpretaţi la modul personal, ea vă poate modifica povestea. Dacă nu o interpretaţi la modul personal, opinia altuia nu vă poate influenţa în vreun fel, aşa că veţi avea mai multă răbdare cu ei. În acest fel, veţi putea evita foarte multe conflicte.
Aceasta este marea frumuseţe a adevărului. El nu are nevoie de spectatori care să-l aplaude. Rămâne adevărat chiar dacă nimeni nu crede în el.
Minciunile nu fac decât să ne înlănţuie. Singur adevărul ne poate elibera – de teamă, de drame şi de conflictul din viaţa noastră. Acesta mi se pare a fi adevărul absolut, şi nu l-aş putea exprima într-o frază mai simplă ca aceasta.



Don MIguel Ruiz - Vocea Interioara

vineri, 20 mai 2011

Pomul Cunoasterii


Dacã cineva ne spune o minciunã si noi o acceptãm, aceasta se înrãdãcineazã în mintea noastrã. Ea prinde puteri si începe sã creascã, la fel ca un copac care se hrãneste din sol. O minciunã cât de micã poate deveni foarte contagioasã, rãspândindu-si seminþele din om în om, pe mãsurã ce o împãrtãºim cu alþii.
Ei bine, chiar acest lucru s-a întâmplat: minciunile au pãtruns în minþile oamenilor, reproducând întregul Pom al Cunoaºterii în aceste minþi. În traducere: aproape tot ceea ce ºtim noi sunt minciuni!
Pomul Cunoasterii reprezintã un simbol foarte puternic. Legenda spune cã oricine mãnâncã din fructele sale va putea face diferenþa dintre bine ºi rãu, dintre adevãr ºi minciunã, dintre ceea ce este frumos ºi ceea ce este urât. El acumuleazã toatã aceastã cunoastere si începe sã emitã judecãþi. Ei bine, chiar acest lucru s-a întâmplat cu oamenii acelor timpuri.
Simbolismul mãrului este urmãtorul: orice concept, orice minciunã, este precum un fruct care conþine seminþe. Dacã plasãm acele seminþe într-un sol fertil, ele dau naºtere unui alt copac. Acesta va face noi fructe, cu ajutorul cãrora cunoaºterea se amplificã din ce în ce mai tare.
Câte minciuni auziþi în mintea dumneavoastrã? Cine este cel care vorbeºte întruna, care judecã, cel care emite atâtea opinii? Dacã nu sunteþi capabil de iubire, acest lucru se datoreazã faptului cã acea voce nu vã lasã sã iubiþi. Dacã nu vã bucuraþi de viaþã, acest lucru se datoreazã vocii interioare
Atunci când abia învaþã sã vorbeascã, copilul nu rosteºte altceva decât adevãrul. Încetul cu încetul, el este programat însã, implantându-i-se în minte întregul Pom al Cunoasterii, iar marele mincinos preia controlul asupra vieþii sale.
De îndatã ce Pomul Cunoasterii prinde rãdãcini în mintea noastrã, noi începem sã auzim vocea puternicã a îngerului cãzut. Aceastã voce nu se opreste niciodatã din judecãþile sale. Ea ne spune ce este bine si ce este rãu, ce este frumos si ce este urât. Asa se naste în mintea noastrã povestitorul, care devine apoi din ce în ce mai puternic, cãci noi îl hrãnim cu credinþa noastrã.

miercuri, 18 mai 2011

Cele Patru Legaminte


Există m noi şi o altă parte, care primeşte sentinţele, iar această parte este numită Victima.Victima suportă toate jignirile, sentimentele de vinovăţie şi ruşinea. Ea este acea parte integrantă din fiinţa noastră care spune: „Bietul de mine, nu sunt suficient de bun, nu sunt suficient de inteligent, nu sunt suficient de atractiv, nu sunt suficient de plin de iubire... Bietul de mine”. Marele Judecător este de acord şi spune: „Da, nu eşti suficient de bun”.
De câte ori plătim noi pentru o greşeală? Răspunsul este: de mii de ori. Omul este singurul animal de pe pământ care plăteşte de mii de ori pentru aceeaşi greşeală. Restul animalelor plătesc o dată pentru fiecare greşeală. Dar nu şi oamenii. Noi avem o memorie puternică. Facem o greşeală, ne judecăm, ne găsim vinovaţi şi ne pedepsim. Dacă ar exista o justiţie, acest lucru ar fi suficient; noi nu am mai repeta pedeapsa. Dar de fiecare dată când ne aducem aminte, noi ne judecăm pe noi înşine, ne găsim din nou vinovaţi şi ne pedepsim din nou, şi din nou, şi din nou.
Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greşită este magie neagră.
Plantezi o sămânţă, un gând, şi acesta rodeşte. Cuvântul este ca o sămânţă, iar mintea umană este atât de fertilă! Drama este că oamenii folosesc prea des această fertilitate pentru a planta seminţele fricii.
Tot ceea ce simţi sau crezi împotriva ta este un păcat. Eşti împotriva ta atunci când te judeci sau când te critici fără motiv. Când eşti impecabil, tu eşti responsabil pentru acţiunile tale, dar nu te judeci şi nu te blamezi.
A fi impecabil în ceea ce spui înseamnă a nu folosi cuvintele împotriva ta.
A fi impecabil cu cuvântul tău înseamnă a-ţi folosi corect energia; înseamnă a-ţi folosi energia în direcţia adevărului şi a iubirii faţă de tine însuţi. Dacă faci un legământ cu tine însuţi, acela de a fi impecabil în ceea ce spui, această simplă intenţie este suficientă pentru ca adevărul să se manifeste prin tine şi să cureţe toată otrava emoţională care există în fiinţa ta.
Adevărul este cea mai importantă parte a unei fiinţe impecabile în cuvintele sale. De o parte a sabiei sunt minciunile, care creează magia neagră, iar de cealaltă parte a sabiei este adevărul, care are puterea de a rupe blestemul
magiei negre. Doar adevărul vă va elibera!
Există un vechi proverb care spune: „Suferinţei nu-i place să fie singură”, iar oamenii care suferă în iad nu vor să fie singuri.
O mică informaţie greşită şi comunicarea dintre oameni poate fi distrusă, infectând fiecare persoană care este atinsă de el, şi care devine apoi o fiinţă contagioasă inclusiv pentru ceilalţi. Imaginaţi-vă că de fiecare dată când ceilalţi vă bârfesc, ei introduc un virus de computer în mintea dumneavoastră, producând o micşorare a clarităţii dumneavoastră mentale. Apoi imaginaţi-vă că în încercarea de a vă curăţa şi de a elimina confuziile, îndepărtând o parte din otravă, dumneavoastră bârfiţi şi împrăştiaţi această otravă la cei din jur.
In starea de beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu ceea ce percepi
Nici un om nu ar trebui să-şi justifice iubirea; ea există sau nu există. Adevărata iubire este acceptarea totală a celeilalte persoane, exact aşa cum este
aceasta, fără a urmări neapărat să o transformăm.Atunci când urmărim să-i transformăm pe ceilalţi,aceasta înseamnă că nu ne plac cu adevărat.Dacă cineva simte
că trebuie să te transforme, înseamnă că nu te iubeşte aşa cum eşti. De ce să stai atunci alături de cineva care nu este mulţumit de modul în care te manifeşti, de felul tău de a fi?
Acţiunea înseamnă să trăieşti plenar. Inactivitatea este practic o contestare a vieţii. Inactivitatea înseamnă să stai în faţa televizorului în fiecare zi, ani şi ani la rând, deoarece te temi să fii viu şi să-ţi asumi riscul de a exprima ceea ce eşti cu adevărat.
Am făcut din orice acţiune un ritual şi întotdeauna îmi consacru toate puterile acţiunilor mele.Un simplu duş este un ritual pentru mine, căci prin această acţiune îi spun corpului meu cât de mult îl iubesc. Simt şi mă bucur de apa care curge pe corpul meu. Fac tot ceea ce pot pentru a împlini necesităţile corpului meu. Răspund cu dăruire necesităţilor corpului meu, şi de aceea primesc cu bucurie tot ceea ce îmi
oferă acesta.

Respectă-ţi corpul, bucură-te de el, iubeşte-l, hrăneşte-l, curăţă-l şi vindecă-l.
Aceasta este starea noastră naturală. Dar ce anume o face să dispară? Ceea ce noi numim responsabilităţi. Judecătorul spune: „Hei, ce faci? Ai nişte responsabilităţi, ai multe lucruri de făcut, trebuie să munceşti, trebuie să mergi la şcoală, trebuie să câştigi bani pentru ca să trăieşti”. Toate aceste responsabilităţi ne trec prin minte. Faţa noastră se schimbă atunci instantaneu şi devine din nou serioasă.Dacă îi priviţi pe copii atunci când se joacă de-a adulţii,
veţi constata că şi expresia de pe feţele lor se schimbă şi devine serioasă.
Îngerul morţii ne poate învăţa cum să trăim în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima zi a vieţii noastre, ca şi cum s-ar putea să nu mai existe un mâine. Putem
începe fiecare zi prin a ne spune: „Sunt treaz, văd soarele. Îmi voi arăta recunoştinţa faţă de soare, faţă de toţi şi de toate. Mai am încă o zi pentru a fi eu însumi”.Aceasta este modalitatea corectă de a privi viaţa,este ceea ce m-a învăţat îngerul morţii pe mine - să fiu complet deschis, să ştiu că nu există nimic de care să îţi fie frică. Mai mult, am învăţat să îi tratez pe oamenii pe care-i iubesc cu multă dragoste, deoarece aceasta s-ar putea să fie ultima zi în care să le pot spune cât de mult îi iubesc. Nu ştiu dacă te voi mai vedea, aşa câ nu vreau
să mă lupt cu tine. Dacă mă voi certa îngrozitor cu tine şi îmi voi revărsa asupra ta emoţiile otrăvite pe care le am împotriva ta, şi tu vei muri mâine?
Ingerul morţii vine la noi şi ne spune:„Vezi tu, tot ceea ce există aici este al meu; nu este al tău. Casa ta, soţia ta, copiii tăi, maşina ta, cariera ta,
banii tăi, totul este al meu şi pot să-ţi iau totul oricând doresc, dar pentru moment le poţi folosi”
Folosiţi-vă imaginaţia şi se vor petrece lucruri extraordinare. Imaginaţi-vă că aveţi capacitatea de a vedea lumea cu ochi diferiţi, oricând doriţi acest lucru.
De fiecare dată când deschideţi ochii, priviţi lumea din jurul vostru într-un mod diferit.închideţi ochii, iar apoi deschideţi-i şi priviţi în jur.Ceea ce vedeţi este dragostea care vine din copaci,dragostea care vine din cer, dragostea care vine din
lumină. Percepeţi dragostea care emană din tot ceea ce vă înconjoară. Aceasta este starea de încântare, de armonie. Percepeţi direct dragostea ce emană de pretutindeni, inclusiv cea care provine din voi şi din alte fiinţe umane. Chiar atunci când oamenii sunt supăraţi sau furioşi, în spatele acestor sentimente puteţi vedea că ei emit şi multă dragoste.



Cele Patru Legaminte -Don Miguel Ruiz
Cartea Intelepciunii Toltece

marți, 5 aprilie 2011

Aura!...Ce este Aura?





Aura ta încarcă totul în jurul tău cu un anumit tip de energie, în
armonie cu propria ta energie. Multe persoane nu pot dormi decît în
propriul lor pat, deoarece alte paturi nu au tipul de energie cu care
se simt bine. De cîte ori eşti nevoit să-ţi schimbi patul în care dormi,
îţi iei haine noi sau te muţi într-o casă nouă, există o perioadă de
acomodare în care aura ta magnetizează şi armonizează mediul
înconjurător sau obiectul respectiv cu propriile tale frecvenţe
energetice.
Păturica sau jucăria preferată a unui copil se va magnetiza cu energia aurei
acestuia, absorbind-o. Atunci cînd copilul ţine în braţe păturica sau jucăria, el
se reîncarcă, intră în echilibru şi în contact cu propria sa energie
fundamentală, absorbind rezervele care s-au acumulat în respectivul obiect.
Copiii sînt nemulţumiţi cînd păturica sau jucăria lor sînt puse în maşina de
spălat, căci ei îşi dau seama că astfel încărcătura energetică acumulată va
dispărea.
Orice fiinţă are o aură. Fiecare dintre noi a văzut sau simţit deja cîmpul auriu al
celor din jur - însă majoritatea oamenilor ignoră această experienţă sau o
atribuie altor factori.
Misticii din toată lumea vorbesc despre luminile pe care le văd în jurul
capetelor oamenilor - dar nu trebuie să fii mistic pentru ca să poţi vedea
aura. Oricine poate învăţa cum să vadă şi să simtă aura în mod
eficient. Nu este nimic magic în acest proces - e de ajuns să-1
recunoşti ca atare şi să conştientizezi ceea ce simţi. Este nevoie
doar de un pic de înţelegere, timp, practică şi perseverenţă. La
pagina 3 vei găsi un chestionar despre aură. Dacă poţi răspunde
afirmativ la cel puţin una dintre întrebări înseamnă că ai simţit deja
energia aurei.
Copiii pot vedea şi simţi foarte bine aura. Percepţiile lor sînt deseori
transpuse în desenele pe care le fac: în jurul chipurilor, personajele lor au
umbre de cele mai diverse şi neobişnuite culori - aceste culori reflectă adesea
energiile subtile pe care copiii le-au observat în jurul lor.
De cele mai multe ori, asemenea desene sînt primite cu observaţii de tipul:
„De ce este cerul violet în jurul mămicii?", „De ce pisica este verde şi roz?"
sau „De ce l-ai desenat pe fratele tău albastru ? ". Desigur că pisica nu este
verde şi roz, la fel cum nici frăţiorul nu este albastru. Pur şi simplu, copilul
percepe aceste nuanţe aurice şi foloseşte creioanele colorate pentru a
exprima ceea ce a văzut. Din păcate, asemenea comentarii nu fac decît să
blocheze aceste percepţii subtile şi conştientizarea lor.
Deşi este definită în diverse moduri, aura reprezintă cimpul de energie care
înconjoară orice formă de materie Orice structură atomică are o aură, un cîmp energetic ce o înconjoară. Fiecare atom din orice substanţă este alcătuit din
electroni şi protoni aflaţi în continuă mişcare. Aceşti electroni şi protoni reprezintă vibraţii de energie electrică şi magnetică. Atomii lumii vii sînt
mai activi şi mai vibranţi decît cei ai materiei moarte. Drept urmare, cîmpurile energetice din jurul copacilor, plantelor, animalelor şi oamenilor sînt mai uşor de
perceput.

marți, 29 martie 2011

Dumnezeu!


Din cele mai vechi timpuri, omenirea a crezut in ceva ce exista dincolo de puterea de intelegere a oamenilor, ceva transcedental ce a fost idolizat indiferent de forma fie un (sau mai multi) D-zeu personificat sau unul nepersonificat. Tot ce nu a putut intelege omul a fost atribuit puterilor deasupra lui. Astfel s-au nascut toate zeitatile omenirii, cele bune si cele rele (demoni). Cu timpul zeii, demiurgii, ingerii, demonii sau fantomele au fost adorate, fie ca au fost vii sau au existat doar in imaginatia oamenilor. Prin dezvoltarea omenirii ideea despre D-zeu s-a redus, in special datorita dezvoltarii stiintei care a inceput sa explice toate fenomenele care inainte au fost atribuite lui D-zeu. Ar trebui sa fie scrise o gramada de carti daca cineva ar dori sa intre in detalii despre diferitele idei si conceptii despre divinitate in istorie. Sa ne apropiem de D-zeu din punct de vedere al magicianului.
In principal ideea de D-zeu pentru omul simplu si onest serveste ca suport pentru ca spiritul lui sa nu intre in incertitudine sau ca un ajutor moral. Astfel D-zeul lui intotdeauna ramane ceva intangibil, de neimaginat si de neconceput. Pentru magician lucrurile stau cu totul altfel. El stie ca a fost creat dupa imaginea lui D-zeu si astfel este o parte din el. El isi da seama de scopul sau elevat, primul sau obiectiv si datoria sacra ca fiind uniunea cu Dumnezeu sau Indumnezeirea. Realizarea acestui sublim scop va fi descrisa mai tarziu. Sinteza mistica a uniunii cu D-zeu consta in dezvoltarea ideilor divine, de la punctul cel mai inferior pana la cel mai superior aspect intr-o asa masura incat sa obtina unirea cu universalul. In acest moment fiecare este liber sa-si pastreze sau sa-si abandoneze individualitatea. De obicei persoanele care-si pastreaza individualitatea se intorc pe pamant cu o misiune sacra.
In aceasta dezvoltare, magul initiat este in acelas timp si un mistic. Facand aceasta uniune si renuntand la individualitatea sa, el voluntar se dizolva, aceasta in limbaj mistic se numeste moarte mistica.
Este evident ca adevarata initiere nu-i doar o cale mistica sau magica. Exista doar o initiere care leaga ambele concepte, in opozitie cu majoritatea scolilor mistice sau spirituale care se ocupa doar de subiecte inalte, precum meditatia sau alte exercitii spirituale, fara a stapani intai primii pasi. Aceasta ar fi similar cu cineva care incepe cu facultatea inainte sa faca scoala primara. Rezultatul unui asemenea antrenament in unele cazuri este dezastruos, chiar dramatic, totul depinzand de talentele individului. In general eroarea se gaseste in faptul ca majoritatea acestor materiale provin din Orient, unde lumea fizica si cea astrala este privita ca o iluzie (magie) astfel ca i se acorda putina atentie. Este imposibil de aratat toate detaliile pentru ca aceasta ar depasi scopul acestei carti. Tinandu-te cu pas de instructiunile din aceasta carte nu va fi nici un esec in dezvoltare sau alte consecinte negative, pentru simplu motiv ca dezvoltarea are loc incet dar sigur. Ce idee isi va face adeptul despre D-zeu este o problema personala indiferent ca il alege pe Christos, Buddha, Allah sau altul. Toate depind de o idee. Misticul pur doreste sa se apropie de D-zeu cu o iubire atotcuprinzatoare. Yoginul deasemenea merge pe un singur aspect al Divinitatii. Bhakti yoginul va merge pe cale iubirii si a devotiunii, raja si hatha yoginul va alege calea autocontrolului si vointei iar jnana yoginul va merge pe drumul intelepciunii si a cunoasterii.
Acum sa-l privim pe D-zeu din punct de vedere magic, in legatura cu cele 4 elemente, asa numitul tetragammaton, numele suprem si de nepronuntat: principiul focului implica atotputernicia si omnipotenta, principiul aerului implica intelepciunea (atotcunoastere), puritatea si claritatea de unde deriva legile universului. Iubirea atotcuprinzatoare si viata vesnica este atribuita apei iar nemurirea, omniprezenta si invulnerabilitatea apartin elementului pamant. Aceste patru aspecte impreuna reprezinta Divinitatea Suprema. Sa mergem pe aceasta cale in mod practic, pas cu pas pana la Suprema Divinitate, incepand de la sfera cea mai inferioara pana ce vom ajunge la adevarata realizare a lui Dumnezeu in noi. Sa ne rugam si sa laudam pe omul fericit ce atinge aceasta pace inca din aceasta existenta terestra. Sa alungam frica de durere, pentru ca toti vom ajunge intr-un final aici.

joi, 24 martie 2011

Anatomia oculta a corpului omenesc!


Un trai rezonabil mentine armonia elementelor in corp. Cum se prevede o dizarmonie – elemente fragile sau predominante- trebuie luate masuri speciale in ce priveste hrana ca sa determine elementul sa revina la normal, sau cel putin sa-l influentam favorabil. Astfel exista o varietate de diete pentru diferite cazuri. In timpurile de demult apuse numeroase observatii au condus oamenii la aceste concluzii.
Daca tulburarea elementelor este vizibila, nu mai este o simpla lipsa a echilibrului ci este o boala, aceasta insemnand ca este nevoie de masuri mai drastice pentru a restabili armonia si a aduce corpul la functionarea normala. Toate metodele de vindecare cunoscute pana-n ziua de azi se bazeaza pe aceste principii. Nu voi vorbi despre aceste metode pentru ca in mare sunt cunoscute. Tratamentul naturist foloseste efectele termice precum baile, cataplasmele, ierburile si masajul. Doctorii alopati folosesc medicamente concentrate, care produc efecte corespunzatoare elementelor. Homeopatii utilizeaza diverse solutii concentrate, folosind contrastul elementelor conform principiului “Similia similibus curantur” pentru a atinge echilibrul a tot ce pune in pericol legea polaritatii. Electro-homeopatii influenteaza direct fluidele electrice si magnetice pentru a echilibra dezordinea elementelor, in functie de boala, printr-o intarire potrivita a acestor fluide.
Fiecare metoda are ca scop reinstaurarea echilibrului. Studiind aceste influente in corp, magnetizatorul are mult mai multe sanse sa influenteze corpul cu puterile sale, in special daca este capabil sa manuiasca constient fluidul electric si magnetic din el, sa-l amplifice si sa-l transfere in partea corpului care este in dezechilibru. In partea practica este un capitol special dedicat acestui subiect.
Pana acum am specificat functiile corpului. Dar fiecare parte a corpului este deasemenea in analogie cu elementele, fiind influentate de un anumit element cu polaritatea corespunzatoare. E extrem de interesant faptul ca in aceasta lucrare inginereasca care este corpul omenesc, unele organe, din interior spre exterior poseda fluid electric iar din exterior spre interior manifesta fluidul magnetic si care influenteaza armonios functionarea intregului organism. In alte organe procesul are loc invers. Aceasta cunoastere a emenatilor de polaritate se numeste in stiinta hermetica “anatomia oculta a corpului” si cunoasterea ei e extrem de importanta pentru orice adept care vrea sa-si cunoasca si sa-si controleze corpul.
Prin urmare voi descrie aceasta anatomie oculta respectand fluidul electric si magnetic, sfera de actiune pozitiva si negativa a acestora. Aceste argumente va duce magnetizatorul spre mari avantaje deoarece va trata acele parti ale corpului cu fluid electric sau magnetic, in functie de esenta bolii. Dar aceste cunostinte deasemenea va ajuta foarte mult pe oricine e interesat de ele.
Capul: fata este electrica, spatele capului si partea dreapta sunt magnetice, partea stanga si mijlocul sunt electrice.
Ochii: in fata si in fundal neutru, partea drepta si stanga electrica, in interior
magnetici.
Urechile: fata, spatele si interiorul sunt neutre, dreapta magnetic, stanga electric
Gura si limba: fata si spatele neutre, partile laterale neutre, interiorul magnetic.
Gatul: fata, spatele si parte dreapta magnetice, partea stanga si interiorul sunt electrice.
Pieptul: fata electromagnetica, spatele electric, partea dreapta si interiorul sunt neutre, partea stanga electrica.
Abdomenul: fata electrica, spatele si dreapta magnetice, partea stanga electrica, interiorul e magnetic.
Mainile: fata si spatele neutre, parte dreapta magnetica, stanga electrica, interiorul neutru.
Degetele (la ambele maini): fata, spatele si-n interior neutre, partea dreapta este electrica, partea stanga deasemenea electrica.
Picioarele: fata, spate si interior neutre, partea dreapta magnetica, partea stanga electrica.
Organele genitale la barbati: fata electrica, in spate si-n partile laterale neutre, in interior magnetic.
Organele genitale la femei: in fata magnetic, spatele si partile laterale neutre, interiorul electric.
Ultima vertebra si anusul – in fata, spate si partile laterale neutre, interiorul este magnetic.
Cunoasterea acestor elemente de anatomie oculta si a cheii magnetului tetrapolar, permite adeptului sa caute si alte analogii, daca doreste. Alchimistul va recunoaste in corpul uman reprezentarea adevaratului Athanor (n.t-vasul/recipientul alchimic de combustie, preparare) in care alchimistul perfect lucreaza in Marea Opera sau prepararea Pietrei Filosofale.

Sursa: Initiere in Hermetism

marți, 1 martie 2011

Principiile Elementelor




Principiul Focului

Cum am spus mai sus akasa sau principiul eteric este cauza originii elementelor. Dupa scripturile orientale primul element nascut din akasa a fost Tejas sau focul. Acest element ca si celelalte nu-si manifesta influenta doar in planul fizic ci in toata creatia. Calitatile de baza ale elementului foc sunt caldura (fierbinte) si expansiunea. La inceputul creatiei inseamna ca totul a fost foc si lumina, si in Biblie putem citi: “Fiat Lux – sa se faca lumina”. Deci originea luminii trebuie cautata in elementul foc. Fiecare element are doua polaritati activa si pasiva, pozitiva (+) si negativa (-). Plusul intotdeauna va insemna partea constructiva, creativa, productiva, iar minusul semnifica toate aspectele distructive, de fragmentare, analiza. Intotdeauna sunt 2 aspecte in fiecare elemente care trebuie identificate cu precizie. Religiile intotdeauna au numit partea activa cea buna si partea pasiva cea rea. Dar privind lucrurile in profunzime nu exista lucruri bune sau rele, ele sunt doar conceptii umane. In Univers nu nu este nici bine si nici rau, pentru ca totul a fost creat dupa principii eterne, prin care Principiul Divin se reflecta; doar cunoscand aceste legi ne vom putea apropia de Divinitate.
Cum am mentionat anteriore elementul foc este caracterizat de expansiune, caruia ii voi spune fluidul electric pentru o intelegere mai buna. Definitia nu se opreste la nivelul fizic, cu toate ca are anumite analogii cu el. Oricine va realiza imediat faptul ca expansiunea este identica cu calitatea extensiei. Principiul focului este latent si si activ in toate lucrurile create, de fapt in tot Universul, incepand de la cel mai marunt graunte de nisip pana la cea mai sublima substanta vizibila sau invizibila.

3. Principiul Apei

Acum voi descrie principiul apei care este opus celui al focului. Apa deasemenea deriva din Akasa, dar in comparatie cu focul are calitati opuse. Calitatile de baza sunt raceala si contractia. Apa deasemenea are 2 poli, cel pozitiv este hranitor, protectiv, datator de viata, pe cand cel negativ este distructiv sub aspectele de micsorare, fermentatie, divizare. Datorita calitatilor sale el da nastere fluidului magnetic. Focul si Apa se regasesc in toate religiile. Dupa legile creatiei focul nu poate exista de unul singur daca in interiorul sau nu se afla opusul sau, principiul apei. Aceste 2 elemente sunt de baza, cu ajutorul carora totul a fost creat. Astfel peste tot exista cele 2 elemente in aspectele lor de fluid electric si magnetic, reprezentand polaritatile opuse.



4. Principiul Aerului

Alt element derivat din akasa este Aerul. Initiatii nu privesc acest principiu ca unul real dar ii admit rolul de mediator intre principiile focului si ale apei. Astfel principiul aerului stabileste un echilibru neutru, actionand ca mediator intre aspectele active si pasive al focului si apei. Din interactiunea lor creatia s-a miscat.
In calitate de mediator principiul aerului a luat calitatea de cald de la foc si cea de umezeala de la apa, fara aceste calitati viata ar fi de neconceput. Aerul are deasemenea 2 polaritati, cu aceleasi caracteristici constructive si distructive.
In final trebuie sa spun ca nu trebuie sa privesti elementele doar ca lucruri fizice, ceea ce ar reprezenta doar specte inferioare materiale, ci ca fiind calitati universale.




5. Principiul Pamantului

Am spus ca principiul aerului nu reprezinta un element de sine statator iar aceasta este valabil si in cazul pamantului. Aceasta inseamna ca din inter-actiunea celor 3 elemente anterioare, elementul Pamant s-a nascut, fiind ultimul element in calitatea sa de solidificare a celorlalte 3. Datorita elementului pamant cele 3 elemente anterioare au forma concreta, dar in acelas timp actiunea lor a fost limitata si astfel au aparut spatiul, timpul si greutatea.
Actiunea reciproca intre cele 3 elemente si pamant a devenit astfel tetrapolara, deci putem numi elementul pamant un magnet cu 4 poli. Fluidul in polaritatea elementului pamant este electromagnetic. Toata viata creata poate fi explicata prin faptul ca toate elementele sunt active in al 4-lea (elementul pamant). Prin acest element a aparut Fiat- “sa fie lumina”.

luni, 28 februarie 2011

Despre elemente!


Tot cea fost creat, macrocosmosul ca si microcosmosul, lumea mare si lumea mica, au fost facute prin puterea elementelor. Din acest motiv chiar de la inceputul initierii, iti voi spune despre aceste puteri si importanta lor profunda. In literatura oculta foarte putine s-au zis despre puterile elementelor, astfel ca este in sarcina mea sa tratez acest domeniu al cunoasterii si sa-i arat legile. Nu-i o sarcina tocmai usoara ca neinitiatul sa inteleaga in profunzime existenta si activitatea elementelor si sa poata sa inceapa sa lucreze cu aceste puteri in viitor.
Tot universul se aseamana cu un gigantic ceas unde toate rotitele sale sunt interdependente. Chiar si ideea de Divinitate, ca cea mai inalta entitate comprehensibila poate sa fie divizata in aspecte analoage elementelor. Detalii in capitolul despre ideea de D-zeu.
In scripturile orientale elementele sunt desemnate ca Tattwas. In literatura europeana sunt considerate doar pe fondul efectelor benefice si suntem avertizati de efectele lor negative, ceea ce inseamna ca in anumite imprejurari sa nu facem anumite actiuni. Acuratetea acestor fapte e incontestabila, dar ceea ce s-a publicat pana acum e doar o fateta minora a efectelor acestor elemente. Pentru inceput ca sa afli despre actiunea elementelor si a influentelor lor poti sa studiezi manualele de astrologie. Pe mine ma intereseaza elementele la un nivel mai profund, astfel am ales o alta metoda, care chiar daca are unele analogii cu astrologia nu are nimic in comun cu ea. Cititorul care nu cunoaste aceasta metoda va fi invatat sa o foloseasca in diferite feluri. Cat despre calitatile elementelor le voi explica pe rand in detaliu in capitolele urmatoare, ceea ce nu va revela doar aspectele teoretice, ci indirect si aplicatiile practice, deoarece aici se afla cheia celei mai marete Arcane.
In cea mai veche carte a intelepciunii, Tarotul, s-a spus cate ceva despre misterele elementelor. Arcana I - Magul reprezinta pe magician ca fiind cunoscatorul si stapanul elementelor. In aceasta carte simbolurile sunt: sabia pentru elementul foc, bagheta pentru elementul aer, cupa pentru elementul apa, monedele pentru elementul pamant. Aceasta dovedeste fara dubii ca prima parte a initierii magului, (urmand traditia tarotului) este cea care duce la stapanirea elementelor. In onoarea acestei traditii voi acorda principala atentie acestor elemente, pentru ca vei vedea, ele sunt cheia, panaceul, prin care toate problemele pot fi rezolvate.
Conform filosofiei indiene succesiunea acestor tattwas esta urmatoarea:
Akasa – principiul eterului
Tejas – principiul focului
Waju – principiul aerului
Apas – principiul apei
Prithivi – principiul pamantului.
In concordanta cu doctrina indiana, se spune ca cele 4 elemente, intr-un fel mai grosiere, au fost generate de a cincea tatwa, principiul Akasa. In consecinta Akasa este cauza ultima si trebuie privita ca a cincea putere, asa numita chintesenta. Intr-un capitol ulterior voi informa cititorul despre acest principiu. Calitatile fiecarui element incepand cu cel mai fin si pana la cel mai grosier vor fi explicate in capitolul ce urmeaza. Pana acum cititorul si-a dat seama ca analiza actului creatiei nu este o sarcina usoara si nu poate fi explicata intr-o maniera simpla ca oricine sa inteleaga subiectul si sa-si faca o imagine plastica a lui.
Va urma analiza elementelor subliniindu-se valoarea lor practica, astfel ca fiecare om de stiinta, chimist, fizician, magnetizator, ocult, magician, mistic, kabalist sau yogin etc. sa poata obtine beneficii practice din aceasta. Daca voi reusi sa invat pe cititor sa se ocupe de problema in modul corect ca sa afle raspunsurile practice la domeniul care-l intereseaza, voi fi fericit sa vad ca scopul cartii a fost indeplinit.


INITIERE IN HERMETISM

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Ramtha


Intelegeti bine aceasta: orice gând considerat si îmbratisat pentru nevoile
întelegerii, vibreaza cu o anumita frecventa si aceste vibratii sunt experimentate ca sentiment.
În consecinta, cel care încearca sa-si stapâneasca durerea, va pune în cumpana gânduri mai
degraba limitate, asociate durerii, ceea ce va naste în el vibratii de ordin inferior si care vor fi
resimtite de el ca durere. Cel care, dimpotriva, cauta sa gaseasca întelegerea dragostei sau
exprimarea ei, va resimti exaltarea produsa de vibratii superioare de gânduri de dragoste
exprimate si împartasite. Cerul în care te vei duce, depinde de planul spre care constiinta ta
s-a îndreptat mai mult, caci spiritul fiintei va fi atras de vibratiile acestui plan.



Caci amintiti-va: tot crezând în ceva, pâna la urma ne convingem de veridicitatea
acelui gând, ceea ce este adevar pentru noi se transforma în realitate. Astfel lucreaza si
vointa noastra creatoare.


Bine. Iata ceva ce e bine sa retii: Nu crede niciodata nimic dintr-o data. Niciodata! Caci
prin credinta te poti convinge de lucruri care trebuiesc cunoscute si întelese prin experienta,
credinta este de altfel, foarte periculoasa, prin ea poti plasa viata, atitudinile si încrederea în
ceva care nu este un adevar pentru fiinta interiora. Ceea ce te face foarte vulnerabil si în felul aceasta poti fi manipulata, blestemându-te, afurisindu-te si astfel sa-ti iei viata - toate acestea
din pricina credintei.



RAMTHA- CARTEA ALBA