vineri, 25 iunie 2010

Crearea Locului Sacru



1. Începeþi exerciþiul prin a vã asigura cã nu veþi fi deranjat. Scoateþi telefonul din prizã.
2. Pregãtiþi atmosfera. Puteþi folosi tãmâie sau un ulei aromat dintre cele ce cresc
senzitivitatea tactilã, aºa cum am arãtat mai înainte. Puteþi practica puþin reflexologia sau
puteþi face un masaj care sã sensibilizeze mâinile.
3. Închideþi ochii ºi relaxaþi-vã. Efectuaþi o relaxare progresivã sau practicaþi o formã de
respiraþie ritmicã. Cu cât sunteþi mai relaxat, cu atât vã este mai uºor sã accesaþi
subconºtientul.
4.Acum vizualizaþi urmãtorul scenariu, folosindu-vã imaginaþia pentru a-l face cât mai real
posibil.
Adunaþi toate energiile din interiorul ºi din exteriorul dumneavoastrã, simþiþi-vã ca ºi cum
cineva v-ar înfãºurã umerii cu un pled cãlduros ºi plãcut. Sunteþi relaxat ºi liniºtit.
În întunericul minþii, începe sã se compunã o scenã. Auziþi zgomotul slab al unei ape - un
pârâiaº mic ce trebuie sã fie pe-aproape. Se aude ciripit de pãsãri ºi simþiþi mirosul gingaº al
florilor de primãvarã ºi al ierbii proaspãt tunse.
Începeþi sã simþiþi cãldura soarelui. E plãcutã ºi liniºtitoare. Vã încãlzeºte capul ºi pieptul ºi
simþiþi efectiv o razã care vã atinge în piept ºi se rãspândeºte prin tot corpul, în toate direcþiile.
Cãldura se împrãºtie pânã jos în picioare ºi pânã sus în creºtetul capului. Vã umple de energie
ºi vã calmeazã în acelaºi timp. Simþiþi cum aceastã energie vã atinge ºi vã umple fiecare celulã
a corpului.
Þineþi ochii închiºi ºi vã ridicaþi faþa ºi mâinile spre soare, începe sã vã furnice uºor prin
mâini ºi pe faþã, ca ºi cum aþi reveni la viaþã. Nu este o senzaþie neplãcutã, ca atunci când vã
amorþeºte mâna, ci seamãnã cu trezirea, începeþi sã simþiþi aerul din jurul dumneavoastrã. Nu
mai percepeþi un spaþiu gol, ci o substanþã care vã excitã simþurile ºi vã înfioarã.
Deschideþi ochii ºi vedeþi în faþa dumneavoastrã o pajiºte minunatã. La marginea pajiºtii
este o cãrare ce coboarã de pe un munte aflat în zare. Cãrarea are pe margine flori de toate
culorile. De cealaltã parte a pajiºtii, vedeþi cum cãrarea continuã, iese de pe pajiºte ºi pãtrunde
într-o vale îndepãrtatã. Când priviþi în lungul cãrãrii spre vale, vedeþi acolo casa în care
locuiþi.
Începeþi sã realizaþi cã vã aflaþi pe un platou, o rãscruce a timpului ºi a spaþiului. Este o
rãscruce unde se întâlnesc finitul ºi infinitul, un loc al materialului ºi al spiritualului. Faptul cã
ºtiþi asta vã elibereazã simþurile. Vã scapã de stres ºi de neliniºte. Este un loc sigur. Aici nu
trebuie decât sã existaþi ºi sã simþiþi.
În mijlocul pajiºtii se aflã un cort mare. întreaga scenã seamãnã cu un tablou care
înfãþiºeazã o oazã. Simþiþi o adiere uºoarã. Atunci când vã atinge faþa, vã apar fragmente de
imagini ale unor locuri pe unde a trecut adierea înainte sã vã atingã. Este ca ºi cum chiar aþi
simþi „amintirile” acestei adieri.
Observaþi cã purtaþi haine uºoare, largi. Aveþi picioarele goale, iar iarba e moale ºi plinã de
sevã. Simþiþi pe piele fiecare fir de iarbã, ºi chiar pãmântul din care creºte.
Vã apropiaþi de cort ºi daþi la o parte pânza mãtãsoasã. E moale ºi rãcoroasã la pipãit, iar
când o îndepãrtaþi ca sã priviþi înãuntru, mirosul tainic al unor parfumuri dulci vã umple
nãrile. Vã face sã vã simþiþi puþin ameþit ºi copilãros, ºi nu vã puteþi abþine sã zâmbiþi. Mirosul
îmbãtãtor vã ademeneºte în cort.
Simþurile vã sunt treze. Este ca ºi când acum v-aþi trezi pentru prima oarã. Imaginea este
limpede. Sunetele sunt blânde ºi reale. Aromele sunt pure. Tot corpul dumneavoastrã pare sã
fi prins viaþã.
În fundal se aude o muzicã plãcutã, dintr-o sursã necunoscutã. Corpul reacþioneazã la
fiecare sunet care pluteºte prin aer spre dumneavoastrã. Muzica vã atinge, vã mângâie, vã
încântã ºi vã liniºteºte trupul. Fiecare notã vã atinge asemenea unui strop de ploaie uºor, cãzut
din paradis.
Sursa: Ted Andrews - Psihometria