de Vasile Alecsandri
Voi ce stati in adormire, voi ce stati in nemiscare,
N-auziti prin somnul vostru acel glas triumfator,
Ce se-nalta pan la ceruri din a lumii desteptare,
Ca o lunga salutare
Catr-un falnic viitor?
Nu simtiti inima voastra ca tresare si se bate?
Nu simtiti in pieptul vostru un dor sfant si romanesc
La cel glas de inviere, la cel glas de libertate
Ce patrunde si razbate
Orice suflet omenesc?
Iata! lumea se desteapta din adanca-i letargie!
Ea paseste cu pas mare catr-un tel de mult dorit.
Ah! treziti-va ca dansa, fratii mei de Romanie!
Sculati toti cu barbatie,
Ziua vietii a sosit!
Libertatea-n fata lumii a aprins un mandru soare,
S-acum neamurile toate catre dansul atintesc
Ca un card de vulturi ageri ce cu-aripi mantuitoare
Se cerc vesel ca sa zboare
Catre soarele ceresc!
Numai tu, popor romane, sa zaci vecinic in orbire?
Numai tu sa fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu sa nu iei parte la obsteasca infratire,
La obsteasca fericire,
La obstescul viitor?
Pana cand sa creada lumea, o! copii de Romanie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Pana cand sa ne tot plece cruda, oarba tiranie
Si la caru-i de trufie
Sa ne-njuge ea pe noi?
Pana cand in tara noastra tot strainul sa domneasca?
Nu sunteti satui de rele, n-ati avut destui stapani?
La arme, viteji, la arme! faceti lumea sa priveasca
Pe campia romaneasca
Cete mandre de romani!
Sculati, frati de-acelasi nume, iata timpul de fratie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpati
Aruncati bratele voastre cu-o puternica mandrie
Si de-acum pe vecinicie
Cu toti mainile va dati!
Hai, copii de-acelasi sange! hai cu toti intr-o unire
Libertate-acum sau moarte sa catam, sa dobandim.
Pas, romani! lumea ne vede...
Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastra sa jertfim!
Fericit acel ce calca tirania sub picioare!
Care vede-n a lui tara libertatea re-nviind,
Fericit, maret acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire mostenind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu