Yod-He-Vau-He

      „Simbolismul şi structura lui Yod-He-Vau-He este simplă, însă totuşi profundă. Iar atunci când vreo câteva elemente simple se combină, acestea dau naştere întregii complexităţi a vieţii.
        În parte, YHVH reprezintă modelul simplităţii perfecte de care am vorbit mai devreme – atomul sau sistemul solar. De asemenea, acesta vorbeşte despre procrearea umană şi despre procrearea stelară / planetară. Prima parte, „Yod”, reprezintă pozitivul (+), principiile „Soarelui”, „luminii”, „Tatălui”. Primul „He” reprezintă „negativul”, nu în sensul de „rău” sau „păcătos”, ci în sensul de (-), polaritate negativă, întuneric pur precum cel al spaţiului vid, receptivitatea, principiile Mamei. „Vau” este întâlnirea dintre Yod şi He; locul interacţiunii, relaţia şi combinarea primelor două principii. Acesta este propriul său principiu, locul concepţiei, naşterea celui de-al doilea „He” (încă o dată, pronunţat „hay”). Cel de-al doilea „He” este urmaşul lui Yod şi He, rezultatul interacţiunii lor, creaţia ulterioară a acestora. Cel de-al doilea „He” are aceleaşi atribute ca şi Tatăl său Yod, în sensul că ESTE de fapt un Yod în propria realitate macro sau microcosmică. Cel de-al doilea „He” este pe un plan vibraţional cu o octavă în afară. Cel de-al doilea „He” începe din nou ciclul (Yod-He-Vau-He), însă CA ŞI YOD în microcosm sau macrocosm, iar polaritatea acestuia este inversată faţă de „tatăl” său YOD. Interesant, principiul „tată” Yod a fost distorsionat prin traducerile de-a lungul timpului din „Yod” în „God”, care este de asemenea dat de multe ori cu conotaţia principiului de „tată”.” 

Yod-He-Vau-He (YHVH) [se pretinde Pronunţia Yohd-Hay-Vah-Hay] Ciclul creării lui YHVH continuă precum o spirală Infinită. Aceasta poate fi cel mai bine înţeleasă în mod intuitiv, dar probabil că aceste ilustraţii vor ajuta un pic.
           YOD
              HE
              VAU
                 HE/YOD…….octavă
(Infinit                             HE
vibraţional                       VAU
 spiral)                               HE/YOD…….octavă
                                                           HE
                                                           VAU
                                                               HE/YOD…….octavă

     YHVH face o spirală (asemenea dublului helix al ADN-ului, nu crezi?), fiecare Yod este în acelaşi loc pe un cerc al spiralei, doar că mai sus sau mai jos – pe propriul cerc. Acestea sunt „octave” ale vibraţiei şi pot reprezenta o lume micro sau un macrocosm a existenţei. Pentru a ajuta la înţelegerea modului cum lucrează YHVH, să luăm în considerare domeniul vibraţional al sunetului şi faptele în legătură cu muzica. În mod obişnuit frecvenţa notei muzicale „LA” este universal folosită pentru acordarea instrumentelor, aceasta are 440 de cicli pe secundă (de asemenea o puteţi numi şi 440 Hertz [Hz]). Dar există un număr infinit de „octave” ale lui „LA”, înainte şi după 440 Hz.
      De exemplu, următoarea octavă a lui „LA” este exact dublă, exact de 2 ori, 880 cicli pe secundă, în timp ce octava de mai jos a lui „LA” este de 220 cicli pe secundă, exact jumătatea, exact împărţirea la 2. Reţineţi că următoarea notă „LA” de sus este exact dublă, iar următoarea mai înaltă faţă de aceasta este exact dublă, etc., iar această dublare vibraţională va merge către infinit, chiar şi atunci când trece dincolo de domeniul sunetului. De asemenea, următoarea notă „LA” de jos este exact jumătatea frecvenţei, etc., etc.
„LA” x 2 = „LA” x 2 = „LA” x 2 = „LA” x 2 = „LA” (etc., continuând la infinit)
   55 Hz         110 Hz         220 Hz       880 Hz (etc., continuând la infinit)
   octavă         octavă          octavă         octavă
     „LA” reprezintă pe YOD; multiplicarea prin 2, reprezintă pe HE şi relaţiile sale (VAU) cu YOD; următoarea octavă este cel de-al doilea HE, care este urmaşul sau cel creat de YOD şi HE în relaţia lor (VAU). Mai jos este un alt mod de a privi acest lucru. În acest exemplu, YOD şi primul HE sunt egali ca valoare (Hz), iar combinarea sau relaţia celor două (VAU) este reprezentată prin semnul egal (=). Numerele de mai jos sunt YHVY, acestea sunt cicluri pe secundă ale octavelor lui „LA”.
YOD + HE  =  HE/YOD + HE   =  HE/YOD +  HE = HE/YOD
  110 + 110  =     220    + 220  =      440      + 440 = 880 (din nou, aceasta continuă la infinit în sus şi la infinit în jos) Să nu fii frustrat dacă nu le înţelegi uşor sau chiar într-un timp scurt. Eu nu am fost. După aceea, într-o zi, aceasta doar m-a lovit şi totul s-a potrivit. Yod-He-Vau-He reprezintă mai multe lucruri Într-unul. Acesta este format dintr-o secvenţă numerică ce reprezintă toate lucrurile în primele patru numere.
   

Einstein a spus că noi nu avem nevoie de mai mult de patru numere pentru a înţelege toate lucrurile. El a înţeles YHVH. Sunt aici Unu, Doi, Trei, Patru. Asemenea cu: Infinitul UNU; DOI: dihotomia (diviziunea în două părţi a unui concept, fără ca acesta să-şi piardă înţelesul iniţial), polarităţile pozitivă şi negativă, Yin şi Yang; TREI: natura întreită a spiritualului, mentalului şi fizicului; Trinitatea Creştină, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; etc. PATRU: renaşterea, descendenţa, crucea, crucifixul şi tranziţia către un nou plan. Astfel, YHVH sunt ambele formule, formula „modelului primar” – şi formula pentru procrearea modelului primar. O reprezentare mai importantă a YHVH este prin mijloacele de tranziţie şi manifestarea creaţiei infinită în TOT. Aşa cum în parte am arătat, acest lucru poate fi văzut prin studiul Legii aşa cum este ea reflectată în muzică. Într-una dintre octavele vibraţiei este un Univers! Fiecare octavă este un duplicat al unei alte excepţii a faptului că aceasta este la rândul ei o frecvenţă înaltă sau joasă. Nota „LA” este o notă „LA” indiferent că aceasta este cântată într-o octavă înaltă a gamei unui instrument sau pe cea mai joasă. Ca şi frecvenţă crescută a vibraţiei, mergând dincolo de domeniul audibil, în cele din urmă aceasta ajunge în intervalul audibil. Însă este valabilă aceeaşi lege care dictează repetiţia notelor diferitelor octave. Culorile sunt pentru vizibilitate precum notele din octavă. Fiecare culoare are o „notă” – fiecare culoare este o notă, fiecare notă este o culoare. Acest principiu îţi permite să găseşti orice notă în „octava” oricăreia dintre benzile de frecvenţă vibraţională. De exemplu, poţi lua frecvenţa de 440 pentru nota „LA”, păstrând dublarea acesteia pentru a găsi octavele mai înalte. Poţi păstra dublura trecută a acesteia în banda de frecvenţă a sunetului, precum şi în banda de frecvenţă a lumini. Puteţi potrivi apoi cifrele dumneavoastră pe fondul frecvenţelor cunoscute pentru culori şi lumină şi veţi determina precis culoarea fiecărei note! Cine şi-ar fi putut imagina că poţi face dintr-un asemenea lucru o chestie ştiinţifică folosind străvechiul nume al Lui Dumnezeu? Dacă cineva a înţeles cu adevărat YHVH, acela a înţeles Legea care guvernează întreaga vibraţie şi întreaga creaţie.

Constiinta Separata

               Având o conştiinţă de sine separată nu înseamnă că eşti cu adevărat separat, asta nu înseamnă să ai ,iluzia’ totală a separării de oricine şi orice altceva din Univers. Atunci când o persoană crede cu adevărat că ea este separată, se concentrează în mod natural pe ea înşişi. Iar atunci când cineva crede că este separat şi îşi concentrează atenţia şi energia sa pe propriul ,sine’, în mod natural este condus către egoism. Acest lucru este foarte important fiul meu, acordă-i o atenţie deosebită. Aceasta este o MARE problemă. Cea mai Mare problemă dintre toate problemele. O REALĂ problemă. Aşa stupid şi simplu cum pare, este ceva serios – pur si simplu egoismul este rădăcina tuturor problemelor şi ,relelor’ care există pe Pământ. Aceasta este una dintre cele mai mari, cele mai importante învăţături de înţeles, aşa că spun ce am mai spus – egoismul este rădăcina tuturor problemelor şi ,relelor’ care există pe Pământ.”
             Acolo unde există separarea şi egoismul, acolo va fi cearta, discordia, nedreptatea, furtul de la ceilalţi, rănirea altor fiinţe, a creaturilor, mediului înconjurător, etc. Astfel, atunci când cineva vorbeşte ceva despre problemele lumii ca fiind din cauza partidelor politice, lăcomiei, banilor, războiului, poftei, vanităţii, neglijenţei sau oricărui motiv, ce ai de spus?”
            Vieţile unora dintre oameni sunt în mod constant umplute cu discordie şi durere şi nu pot scăpa de suferinţă. Alţii sunt capabili să-şi umple minţile lor şi zilele vieţii lor cu distracţii – divertisment, muncă ori altceva, pentru a-şi crea o iluzie care să fie ca o „glazură care acoperă” durerea problemelor lor. Unii se implică în ,jocuri de-a războiul’ prin sporturi competitive. Dar în cel mai bun caz, acest mod de viaţă numai întârzie durerea şi suferinţa pe care şi-au creat-o în propriile lor vieţi, şi aproape întotdeauna aceste lucruri fac chiar mai mult rău. Viaţa se ţine agăţată deasupra lor, le perforează iluziile şi le nivelează cu durere din când în când.
           Aceasta implică de asemenea o separare dihotomică (divizarea unui singur lucru în 2 părţi cu polarităţi în opoziţie). Multe dintre lucrurile care există pe acest plan al Pământului reflectă această separare dihotomică, spre exemplu: temperatura este una constantă, dar ea se manifestă pentru noi ca fiind aparent cu polarităţi opuse – „fierbinte” şi „rece”; Lumina şi electricitatea implică încărcări polare în opoziţie, una pozitivă şi alta negativă; Există o mare varietate de specii de animale, fiecare cu „polarităţi opuse” sexele (masculin şi feminin). Într-un fel sau altul, există două părţi şi polarităţi în opoziţie aproape la orice
           Această direcţie interioară dă în mod natural naştere unui mod de a fi – unui egoist. Egoismul este o ,cale’ virtuală – o modalitate de ,a fi’. Aceasta este calea de a fi ,prinşi’. Este calea curentului interior, curentului negativ, ceva asemănător unei ,găuri negre’ (a cărei gravitaţie este aşa de mare încât absoarbe tot în ea însăşi, chiar şi lumina).
Astfel ne-am separat singuri în noi înşine.”
„Şi din asta toate problemele noastre şi originea problemelor lumii?”
„Examinează numai acest lucru şi vezi pentru tine însuţi.

           Gândeşte-te pentru un moment ce fel de probleme ar exista dacă ai fi membrul unei echipe de fotbal, care nu ar avea prea multă ,conştiinţă de echipă’ (conştiinţă de ,grup’). Nu ar fi coordonare, nici orientare de la o sursă centrală, nici chiar orice fel de conştientizare din partea celorlalţi jucători şi ce au de gând să facă fiecare în joc. Iar dacă ei nu ar fi chiar în armonie cu echipa lor în general, şi câteodată ei ar juca chiar şi pentru echipa adversă? Şi mai adaugă după asta şi factorul egoism – fiecare jucător considerându-se pe sine cel mai important jucător din lume, spre care se îndreaptă toată atenţia, cu nici un motiv real de îngrijorare pentru faptul că echipa adversă ar putea câştiga? Sau ce ar fi dacă membrii unei orchestre nu ar fi conştienţi de ceea ce cântă ceilalţi şi chiar nu le-ar păsa? Pune-ţi acest fel de probleme dar la un nivel mult mai mare, o echipă atât de mare încât cuprinde întregul Univers – asta îţi oferă doar o idee despre cât de mare rău este o asemenea lipsă de Conştiinţă Universală.
           Chiar la o scară mai mică, ia în considerare ce s-ar putea întâmpla dacă doar mâinile şi picioarele ar ghida, coordona şi conştientiza întregul vostru trup. Apoi, dacă ele ar lua propria lor identitate dezvoltându-şi propriul sine separat. Cum ar fi să ai aceste lucruri, ca o încercare de a-ţi pune o mănuşă într-o mână în timpul unei viscol de zăpadă, dar nepăsându-ţi ce se va întâmpla cu cealaltă. Şi cu picioarele trebuind să facem acelaşi lucru în acelaşi timp! Ce haos! Încă odată, numai priveşte în jur la condiţia lumii pentru a vedea ce haos este aici.”

Fiii Legii Lui Unul

Fiii Legii Lui Unul învaţă că Dumnezeu este TOTUL şi include TOTUL. El este Unul, care include multe. El este în noi, în afara noastră, iar noi suntem părţi individuale ale aceluiaşi întreg. În timp ce multe religii au asemănări în conceptul identităţii Lui Dumnezeu în scrierile lor, multe dintre ele încă folosesc ideea că Dumnezeul lor este diferit de a-l celorlalţi, ca un motiv pentru război sau crimă. Una dintre probleme este că, în timp ce multe religii învaţă că Dumnezeu este Unul, este totul, este peste tot, etc., ele încă răspândesc conceptul de Dumnezeu asemenea omului însă este în Cer şi astfel adepţii acestor religii par să creadă că Dumnezeu este astfel. De asemenea, câteodată ei predau învăţătura care spune că numai religia lor este cea a Unicului Dumnezeu, în loc să spună că Dumnezeu ESTE Unul, Unitatea a Tot.”
„Voi ajunge şi la asta. Aceasta este religia ce are la bază ideea că este nevoie de închinare şi servitute pentru Dumnezeu sau pentru un fel de fiinţă supremă, pentru că trebuie de fapt să-ţi fie frică de El, dacă nu – El este atotputernic şi are atribute emoţionale negative, va comite atrocităţi atunci când este furios sau gelos şi permite mari suferinţe şi dezastre pe care El le poate opri cu uşurinţă.”
„Deci Noah, ceea ce spui tu înseamnă că se venerează un fel de Dumnezeu care nu este foarte mult diferit faţă de o fiinţă care cere respect, plata impozitelor şi taxelor, un rege rău ori un dictator al unui ţinut, care ar putea veni şi ţi-ar arde coliba şi câmpurile ori ţi-ar putea ucide familia, viola nevasta, etc.”.
„Aceasta este o analogie interesantă şi intuitivă.
Cei care Nu ştiu că ei sunt Unul,
Nu acţionează ca Unul.
Cei care nu acţionează ca Unul,
Nu Creează Iubire, însă suferă din lipsa armoniei.
Ceea ce creezi, vei primi.
Fructele acţiunilor Tale vor urma zilele tale.
El a privit solemn în jos şi a făcut o scurtă pauză. A privit trist, sentimentele sale de tristeţe au ajuns în mintea şi conştiinţa mea şi ceva care a şocat sensibilitatea mea în urmă cu câţiva ani a revenit. Astfel că, am împărtăşit aceste sentimente cu el.
„Rasei umane abia că îi pasă de oameni, ce să mai vorbim despre plante şi animale. Îmi amintesc odată când am văzut o ştire despre 600.000 de oameni care au murit într-un cutremur de Pământ. Aceasta era în L.A. Times. Te-ai aştepta ca un astfel de dezastru să fie pe prima pagină. Şi apoi să urmeze un articol lung. Însă a fost doar un singur paragraf mic, cu aproape 40 de cuvinte, ascuns la pagina 9. Singurul motiv pentru care era aşa era acela că, cutremurul avusese loc în China. Chiar şi atunci am fost şocat. Vă puteţi imagina cum ar fi tratat acest articol moartea a 600.000 de francezi? Englezi? Americani?” (Desigur, acesta se întâmplase într-o perioadă când Statele Unite erau un duşman al Chinei. Povestea acum ar fi o mare noutate, nu din alt motiv decât acela că cei 600.000 de chinezi ar fi putut fi consumatori ai produselor americane).
Având o conştiinţă de sine separată nu înseamnă că eşti cu adevărat separat, asta nu înseamnă să ai ,iluzia’ totală a separării de oricine şi orice altceva din Univers. Atunci când o persoană crede cu adevărat că ea este separată, se concentrează în mod natural pe ea înşişi. Iar atunci când cineva crede că este separat şi îşi concentrează atenţia şi energia sa pe propriul ,sine’, în mod natural este condus către egoism. Acest lucru este foarte important fiul meu, acordă-i o atenţie deosebită. Aceasta este o MARE problemă. Cea mai Mare problemă dintre toate problemele. O REALĂ problemă. Aşa stupid şi simplu cum pare, este ceva serios – pur si simplu egoismul este rădăcina tuturor problemelor şi ,relelor’ care există pe Pământ. Aceasta este una dintre cele mai mari, cele mai importante învăţături de înţeles, aşa că spun ce am mai spus – egoismul este rădăcina tuturor problemelor şi ,relelor’ care există pe Pământ.”

Fiii Legii Lui Unul - Jon Peniel

Relaxare in Nirvana

când ești pregătit maestrul apare…
iluminarea este nimic în comparație cu această experiență…
acest darshan…
această priveliște a maestrului coborând asupra ta
este cea mai frumoasă experiență pentru orice devotat
nu poate fi o experiență mai frumoasă…
chiar și după douăzeci și ceva de ani…
această experiență este complet vie…
când lacrimile au început să-mi curgă și acel râs subit…
lacrimile trandafirului mistic
văzându-mi maestrul coborând și binecuvântându-mă…
este întotdeauna cel mai înalt pisc pentru un discipol


     

       rasul este una dintre cele mai profunde meditatii
       când capul tău prinde gluma el devine confuz
       cade spre inimă în burtă…ha ha ha ha
       ai intrat în sursa vieții
       râsul nu este o glumă oarecare
               capul tău trebuie să cadă
               un râs plin și esti deja acasă
               când râzi total  
               ești deja la ușa sursei vieții tale
               hara…te uiți fix la viață…
               acesta este adevăratul râs
                       cei mai mulți oameni s-au trezit râzând
                       doar râzând…râzând…râzând
                       și tu spui…ahaa…ce-o fi în spatele ei?
                       un râs și mai plin…o glumă și mai mare
                       este totul o mare glumă
                       fiecare mistic când a ajuns
                       primul lucru care i se întâmplă e rasul


                                                     un mistic este cel care te mistifică
                                                     îți arată că degetul tău nu este un deget oarecare
                                                     îți arată conexiunea ta cu acest univers
                                                     îți arată magia care ești tu
                                                     și lumea îți arată persoana care ești
                                                     uită-te mai adânc…


dansează cu ploaia…dansează cu stelele...                acceptă-te exact așa cum ești
în această stare deschisă…tu dispari                         nu te lupta cu tine             
și miracolul îți este revelat !                                       și ai încredere în ființa ta interioară             
nimic nu se va întâmpla                                             acest mesaj te eliberează
deja se întâmplă                                                        doar să fii
să nu crezi că se va întâmpla ceva deosebit               fără judecăți…fără negări
ți se va releva pur și simplu                                       acceptare totală
și tu vei spune…ohhh…aaha…chiar?                         ești perfect
peste tot atât de multă lumină
deja plouă cu lumină


ozenrajneesh

Umbra

Pentru a întelege aceasta carte este necesar sa dai o fuga pâna afara si sa te zgâiesti putin la cer. Vezi o pasare în zbor? Priveste cu atentie. Are o aripa sau doua? Acum cauta sa observi alte pasari. Exista vreuna care sa zboare cu o singura aripa? Multumesc, demonstratia a luat sfârsit. Poti redeschide cartea, deoarece urmeaza sa citesti despre a doua ta aripa.
           Pentru Jung, umbra este o parte inacceptabila din noi însine, un fel de fiinta inferioara care doreste sa faca ceea ce e interzis. Definit a ca un complex inconstient, umbra contine impulsuri, dorinte si emotii primitive, evaluate ca incompatibile cu standardele sociale în vigoare si idealul de personalitate la care aspir am, un fel de Mr. Hyde din faimoasa nuvela a lui Robert L. Stevenson. Lesne de înteles, cu cât normele societatii sau grupului social de care apar tinem sunt mai restrictive, cu atât umbra este mai mare.
                  Oamenii care, negasind o modalitate de a trai cu latura lor întunecata, o neaga si o reprima, îmi par asemenea unor persoane care folosesc doar piciorul sau bratul drept, deoarece piciorul sau bratul stâng au fost evaluate ca imorale si primitive.
                 Oricât ne-am stradui, umbra nu poate fi ferecata în inconstient. Din când în când, ea se manifesta, iese la iveala, scoate capul. Sunt momentele când spui "nu stiu ce a fost cu mine", "parca n-am fost eu", "nu stiu ce mi-a venit". Pare ceva strain, venind din niste abisuri pe care tinzi sa nu le recunosti ca fiind ale tale.                    
                 Daca nu ma crezi, încearca sa fii atent la ceea ce eu numesc testul insultei. Cineva te insult a si tu ce faci! II insulti si tu! Sau te cenzurezi, dar în interior începi sa fierbi! Indiferent cum te manife sti, agresivitatea ti s-a activat. Faptul ca ai fost insultat este doar un pretext ce îti permite sa-ti rationalizezi furia. De fapt, furia exista dinainte. Ea doar a fost trezit a din somn. în acest sens, cel care te insulta îti face un serviciu imens. Te ajuta sa devii constient de animalul din tine, de modalitatile primare de a-ti ap ara drepturile sau teritoriul.
                 Corpul, cu toate energiile lui, este un vehicul fabulos. Dintre toate învataturile spirituale, traditia tantrica a înteles cel mai bine lucrul acesta. A fi împotriva corpului înseamna a fi împotriva evolutiei tale. Este ca si cum ai dori sa escaladezi un munte, ai studia traseele, ti-ai procura echipamentul necesar si apoi ti-ai taia picioarele. Este asta altceva decât nebunie?
                 Energia reprimata începe sa o ia razna. Energia acceptata cu iubire si întelegere îti ridica nivelul de constiinta pe niveluri mai înalte ale manifestarii, descoperindu-ti lumi pe care nici nu Ie b anuiai. Aceeasi energie care, condamnata fiind, devine urâta sau periculoas a, prin sublimare se transforma în ceva minunat si încântator. Proiectiile scad în frecventa si intensitate, iar cei care înca se mai lupta cu demonii lor sunt accepta ti, pentru prima oara, cu adevarat .
                Capacitatea de a-l accepta pe cel alalt, pastrându-ti echilibrul interior, este criteriul ultim de recunoa stere a gradului tau de integrare. Daca ramâi neperturbat în fata unei persoane meschine, care câstiga 20 de milioane pe luna, dar se plânge ca nu are suficien ti bani pentru a-si ajuta mama pensionara, poti fi sigur ca ai integrat aceasta latura înauntrul tau. Prin integrare, meschinaria a devenit cumpatare, prudenta financiara, capacitate de a renunta la cheltuieli inutile, abilitate de a economisi. Daca simti o anumita neliniste în contactul cu respectiva persoana, daca te irit a zgârcenia ei si îti vine sa o judeci, acesta e semnul ca se oglindeste ceva din zgârcenia ta. înc a mai ai de lucru! înainte de a o ironiza sau condamna, reflecteaza pu tin. Nu este decât un mesager prin care Universul te înstiinteaza de stadiul la care te afli. Este ca si cum ai primi o stare financiara de la banca ce îti administreaza banii. Daca ai extras mai mult decât ai depus, ce vina are functionarul? El doar îsi face munca pentru care e pl atit. Volumul tranzactiilor depinde numai de tine. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru nivelul tau de evolutie îti apartine.


Adrian Nuta- Umbra

Zahir

„Când n-am mai avut nimic de pierdut, am primit totul.Când am încetat să mai fiu cine eram,m-am găsit pe mineînsumi.Când am cunoscut umilinţa,chiar şi atunci, mi-am continuat drumul, şi am înţeles că eram liber să-mi aleg soarta. Nu ştiu dacă sunt bolnav,dacă mariajul meu a fost un vis pe care n-am reuşit să-l înţeleg cât timp a durat.Ştiu ca pot trăifără ea, dar mi-ar plăcea să o întâlnesc din nou — pentru a-i spune ce nu i-am spus cât am fost împreună: te iubesc mai mult decât pe mine însumi. Dacă i-aş putea  spune aceste cuvinte, aş merge mai departe în pace —pentru că dragostea m-a răscumpărat."

Azi am fost într-o gară şi am descoperit că distanţa care separă şinele de tren este de 143,5 centimetri, sau 4 picioare şi 8,5 ţoii. De ce o asemenea distanţă absurdă? I-am cerut  iubitei  mele  să  descopere  motivul  şi  iată  rezultatul:pentru că la început,când au fost construite primele vagoane de tren,s-au folosit aceleaşi utilaje de la construcţia vehiculelor. De ce vehiculele aveau o asemenea distanţă între roţi? Pentru că vechile drumuri fuseseră făcute pentru această mărime,în aşa fel ca vehiculele să poată merge pe ele.Cine a dispus ca drumurile să fie făcute cu aceste dimensiuni?
Aici din nou ne  îndepărtăm în  timp:  romanii,  primii  mari constructori  de  drumuri,  au  hotărât  asta.  Motivul?Carele  de  război  erau  trase  de  doi  cai  — şi  dacă aşezăm două  animale  unul  lângă  altul,  vedem că ocupă 143,5 centimetri.  Cum vedeţi,  distanţa dintre şinele  de  azi,  utilizate  de  ultramodernele  noastre trenuri de mare viteză, a fost determinată de romani.Când  emigranţii  care  s-au dus  în Statele  Unite  au construit căi ferate, nu s-au întrebat dacă era mai bine să modifice distanţa,  aşa că au continuat  cu acelaşi etalon.  Asta  a  ajuns  să  aibă  repercusiuni  până  şi asupra  construcţiei  navelor  spaţiale:  inginerii americani  considerau  că  tancurile  de  combustibil trebuiau să fie mai  late,  dar  erau fabricate în Utah, trebuiau transportate cu trenul până la Centrul spaţial din  Florida,  iar  tunelurile  nu  permiteau  alte dimensiuni.  Concluzie:  a trebuit  să se resemneze cu ceea ce romanii hotărâseră ca fiind măsura ideală. Ce legătură are asta cu o căsnicie?
— Are o foarte strânsă legătură cu orice căsnicie şi cu cele două poveşti pe care le-am ascultat. In-trun anumit  moment  al  istoriei,  apare  cineva  care spune:  când vă veţi  căsători,  amândoi veţi  rămâne încremeniţi  tot restul vieţii.  Veţi  merge unul lângă celălalt  ca două şine de tren, supunându-vă acestui etalon. Chiar  dacă uneori unul dintre voi simte nevoia să se depărteze sau să vină mai aproape,e împotriva regulilor.Regulile spun:fiţi înţelepţi,gândiţi-vă la viitor,la copii.Nu puteţi să schimbaţi nimic,trebuie să fiţi  ca şinele:  să aveţi  aceeaşi  distanţă între voi în punctul de plecare, la mijlocul drumului şi la destinaţie.  Să nu îngăduiţi  iubirii  să schimbe ceva,nici să crească peste nivelul de la început, nici să scadă la jumătate — e foarte riscant.De aceea;chiar dacă a trecut entuziasmul primilor ani,îşi menţin aceeaşi distanţă,aceeaşi soliditate,aceeaşi bună funcţionare.
Dumneavoastra sunteţi  mecanicii  care  au  grijă  ca trenul supravieţuirii speciei să meargă în direcţia viitor:copiii nu vor fi fericiţi decât dacă veţi fi mereu ca la început—la 143,5 centimetri distanţă unul de celălalt.Dacă nu sunteţi mulţumiţi cu o viaţă care nu se schimbă deloc,atunci gândiţi-vă la ei,la copiii pe care i-aţi  adus  pe  lume.  Sau  gândiţi-vă  la  vecini.Arătaţi-le că sunteţi  fericiţi,  că mâncaţi  turtă dulce duminicile, că vă uitaţi la televizor, că-i ajutaţi pe cei din jur.  Gândiţi-vă la societate:  îmbrăcaţi-vă astfel încât să se vadă că între voi nu există conflicte.  Nu vă uitaţi în jur, chiar dacă cineva se uită la voi, asta este o ispită,  poate însemna divorţ,  crize,  depresie.Zâmbiţi în fotografii.  Aşezaţi-vă pozele în salon, să le vadă toţi. Tundeţi gazonul, faceţi sport — mai ales faceţi  sport,  ca să puteţi  rămâne congelaţi  în timp.Când sportul nu mai ajută, treceţi la operaţii estetice.
Dar nu uitaţi niciodată: aceste reguli au fost stabilite la un moment dat şi voi trebuie să le respectaţi. Cine le-a  stabilit?  Nu  mai  are  importanţă,  nu  puneţi asemenea întrebări niciodată,  pentru că ele vor continua să fie valabile chiar dacă voi nu sunteţi de acord cu ele.

Paulo Coelho - Zahir

Conceptele de Rai si Iad

Sunt mulþi in planul vostru care cred ca, pe mãsura ce cresteti în dimensiunile
mai inalte veti ajunge sa vã plictisiti , deoarece totul va fi, pur si simplu, iubire si
lumina. Seamana cu conceptul de rai, unde esti un înger care cânta la harpã si stai pe
un nor. Evident, acesta este un concept extrem de limitat despre rai si , într-adevãr,
daca raiul ar Însemna sã stai pe nor si sã cânti la harpa, in cele din urmã te vei
plictisi foarte tare si vei face bucuros o excursie la focurile eterne ale iadului, pentru
ca, cel putin, diavolul stie sã dea o petrecere bunã, nu-i asa ?
Desigur, majoritatea dintre voi stiti ca raiul si iadul sunt doar stãri de
constiintã. Noi credem cã iadul este o stare de constiinta, destul de amuzantã pentru
ca, intr-adevãr, dacã focurile iadului ard, atunci trebuie ca va ard vechile probleme.
Trebuie ca ele va purifica si vã curata , astfel cã, probabil, sufletele ar creste mult mai
repede in iad decat in rai, unde tott ce se face este sa invatati un cântec nou la harpã
si probabil sã-l ajutati pe Sf. Petru sa-i intampine pe cei nou-veniti. În cele din urma,
veti rãmâne farã nori pe care sã stati si va trebui sa creati nori si harpe noi.
Sã revenim la povestea noastra. Am simtit ca aceastã digresiune ar înveseli un
pic lucrurile. Acest "channeler" ne-a spus ca devenim un pic prea seriosi. În
realitate, seriozitatea este un concept fara sens pentru noi, dar, pentru ca este atât de
dificil sã descriem constiinta noastra în termeni pamânteni, poate fi luatã drept
seriozitate. Capacitatea voastrã de a râde si de a va distra este foarte importantã si vã
ajuta sã cresteti ca suflete, astfel cã speram sã devenim mai putin seriosi, in timp ce
continuam sã exploram acest mijloc de comunicare.


Sal Rachele - Transformari Planetare

Al Doilea Corp

Există un obstacol major (poate unicul) în calea studierii celui de-al Doilea Corp şi a
manifestărilor acestuia. Acest obstacol, prezent la toţi oamenii, fără excepţie, este frica. Frica
oarbă şi iraţională, care se va transforma, treptat, în panică şi apoi în groază, pe care însă trebuie
neapărat să o depăşiţi.
Personal, sunt sigur că, în fiecare noapte, mulţi dintre noi depăşesc, inconştient, acest obstacol.
Subconştientul, care ia locul conştientului, nu este inhibat de sentimentul de teamă (cu toate că
pare a fi influenţat de gândul şi activitatea minţii conştiente) şi înţelege mai bine tot ceea ce este
legat de această altă lume. Noaptea, când mintea conştientă „îşi încetează activitatea”, această
Supraminte preia întregul control.
Procesul de studiere a celui de-al Doilea Corp şi a manifestărilor acestuia pare a fi o îmbinare a
conştientului cu această Supraminte, care va duce, aproape automat, la depăşirea fricii.
Frica este un sentiment complex, cea mai cumplită fiind fiica de moarte. Şi întrucât
desprinderea de corpul fizic „seamănă” foarte mult cu ceea ce credem noi că se întâmplă în clipa
morţii, prima noastră reacţie este aceea de a asculta „sfatul” propriului instinct de conservare, care
ne spune: „Întoarce-te repede în corpul fizic! Vrei să mori? Viaţa ta este aici; întoarce-te!”
Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Dar după vreo douăzeci de încercări, am reuşit să adun destul
curaj (şi curiozitate) pentru a rămâne în afara corpului fizic mai mult de câteva secunde şi a
observa totul cât mai obiectiv cu putinţă. Al doilea aspect al obstacolului pe care îl reprezintă frica
este şi el legat de frica de moarte: voi putea oare să mă reîntorc în corpul fizic sau să intru din nou
în el? Ani de zile m-am temut de acest lucru, până când am găsit un răspuns cum nu se poate mai
simplu şi anume teoria probabilităţilor: de vreme ce „ieşisem” de câteva sute de ori din corpul
fizic, în care mă „întorsesem”, de tot atâtea ori, „viu şi nevătămat”, exista probabilitatea ca şi data
următoare să mă „reîntorc” la fel de „teafăr”.

A urmat apoi frica de necunoscut. Dacă regulile şi pericolele lumii noastre fizice ne sunt, dacă
nu cunoscute, măcar previzibile, iar reflexele noastre, „pregătite” să le facă faţă, în schimb, atunci
când este vorba de „lumea de dincolo”, de legile ei complet diferite de cele ale lumii noastre, de
fiinţele care o populează şi care par să ştie totul, necunoscutele şi semnele de întrebare se
înmulţesc de-a dreptul îngrijorător. Nu există nici legi scrise, nici hărţi, nici cărţi ale buneicuviinţe,
nici cursuri de fizică sau de chimie, nici autorităţi incontestabile, cărora să le poţi cere
sfatul.
Mai există şi frica de urmări (atât în ceea ce priveşte corpul fizic, cât şi judecata), şi ea cât se
poate de reală, pentru că istoria noastră, cel puţin din câte ştiu eu, nu pare să conţină relatări
exacte referitoare la această „zonă”. Avem studii privind paranoia, schizofrenia, fobiile, epilepsia,
alcoolismul, boala somnului, acneea, bolile infecţioase etc., dar nu avem date în legătură cu
patologia celui de-al Doilea Corp.

Calatorii Extracorporale- Robert Monroe

Credinta ca mesager al vietii...

Înainte de a învăţa să vorbim, creierul nostru este precum un computer perfect, dar neprogramat. Atunci când ne naştem nu cunoaştem nici o limbă. Avem nevoie de mai mulţi ani pentru ca organul cerebral să se maturizeze suficient de mult pentru a putea accepta un program. Apoi programul este introdus în creier, în principal de către părinţii noştri, dar şi de alţi oameni din jur. Ei ne captează atenţia şi ne învaţă semnificaţia cuvintelor. Învăţăm astfel să vorbim, iar programul pătrunde încetul cu încetul în creierul nostru, cu acceptul nostru (prin legământ). Suntem de acord cu ele, aşa că acum avem un program.
Dacă organul cerebral reprezintă computerul, cunoaşterea reprezintă programul. Tot ceea ce ştim, întreaga cunoaştere din mintea noastră se află deja în acest program, înainte de a ne naşte. Nu există nici un om care să aibă o idee cu adevărat originală. Orice literă, orice cuvânt, orice concept din sistemul nostru de convingeri face parte integrantă din acest program, iar programul este contaminat cu un virus numit minciună.
Cum am putea şti ce înseamnă adevărul dacă aproape tot ce am învăţat sunt minciuni? Cum am putea recunoaşte ce anume este real în fiinţa noastră? Mi-a luat ceva timp, dar în cele din urmă am descoperit răspunsul la aceste întrebări. Emoţiile noastre sunt reale. Orice emoţie pe care o simţim este reală, este autentică, este. Am descoperit că orice emoţie se naşte direct din spirit, din integritatea noastră, fiind absolut autentică.
Atunci când vorbim de credinţă sau de intenţie, ne referim implicit la puterea cuvântului. Cuvântul reprezintă magie pură. Este o putere venită direct de la Dumnezeu, iar credinţa este forţa care direcţionează această putere. Am putea spune că tot ceea ce există în realitatea noastră virtuală este creat cu ajutorul cuvântului, căci povestea noastră este creată din cuvinte. Oamenii au cea mai minunată imaginaţie din lume. Pornind de la cuvinte, ei creează un limbaj. Folosindu-se apoi de acest limbaj, ei încearcă să descifreze şi să explice tot ceea ce trăiesc.
La început, noi ne punem de acord în ceea ce priveşte sunetele şi semnificaţia fiecărui cuvânt în parte. Apoi, auzind aceste sunete, noi putem comunica cu alţi visători despre realitatea noastră virtuală. Dăm nume tuturor lucrurilor pe care le percepem. Folosim cuvintele ca simboluri, iar aceste simboluri au puterea de a reproduce un vis în mintea noastră. Spre exemplu, simpla ascultare a cuvântului „cal” poate produce o întreagă imagine în mintea noastră. Aşa operează simbolurile. Puterea lor este chiar mai mare. Dacă spunem cuvântul „Naşul”, în mintea noastră apare un întreg film. Privit ca simbol, cuvântul are o magie a sa şi o putere de creaţie, căci poate reproduce în imaginaţia noastră un concept, o imagine sau chiar o întreagă situaţie.
Este uimitor ce pot face cuvintele. Cuvântul creează în mintea noastră imagini ale unor obiecte, dar şi concepte complexe. Poate evoca sentimente. În final, creează toate convingerile pe care le stocăm în subconştientul nostru. Structura limbajului nostru modelează felul în care percepem întreaga noastră realitate virtuală.
Credinţa este atât de importantă deoarece este forţa care dă viaţă fiecărui cuvânt, fiecărui concept pe care l-am depozitat în mintea noastră. Am putea spune că viaţa se manifestă prin intermediul credinţei, care reprezintă un mesager al vieţii. Viaţa ne influenţează credinţa, care dă la rândul ei viaţă tuturor lucrurilor în care am convenit să credem. Dacă vă mai aduceţi aminte, felul în care ne investim noi credinţa se face printr-un legământ. Atunci când suntem de acord cu un concept, noi îl acceptăm fără nicio reţinere, iar el devine parte integrantă din fiinţa noastră. Dacă nu suntem de acord cu un anumit concept, înseamnă că nu ne investim credinţa în el, deci nu-l vom păstra în memoria noastră. Conceptele devin vii numai datorită credinţei pe care o investim în ele. Credinţa este forţa care ţine la un loc toate aceste simboluri, dând sens şi semnificaţie întregului vis.
Metaforic vorbind, dacă opiniile, conceptele şi convingerile noastre reprezintă cărămizile, credinţa reprezintă mortarul care sudează aceste cărămizi. Obţinerea şi aşezarea cărămizilor într-o anumită structură se realizează prin intermediul atenţiei. Oamenii pot percepe simultan milioane de lucruri, dar atenţia le permite să discrimineze între acestea, focalizându-se numai asupra acelora pe care doresc să le perceapă. Tot de atenţie ne folosim şi atunci când dorim să transferăm anumite informaţii de la o persoană la alta.
Captând atenţia altor persoane, noi creăm un canal de comunicare, prin care putem trimite şi primi informaţii. Aceasta este maniera noastră de predare şi învăţare.Aşa cum spuneam mai devreme, părinţii noştri sunt primii care ne captează atenţia, învăţându-ne semnificaţia cuvintelor. Noi suntem de acord cu ei, drept pentru care învăţăm un anumit limbaj. Prin intermediul acestuia, începem să construim întregul eşafodaj al cunoaşterii. Privite global, toate convingerile noastre alcătuiesc o structură care ne spune cine credem noi că suntem.
Toltecii numesc această formă pe care şi-o asumă mintea noastră, „forma umană”. Forma umană nu este forma corpului fizic, ci structura Pomului Cunoaşterii care a crescut în mintea noastră. Ea incumbă tot ceea ce credem noi despre ceea ce înseamnă să fii om. Reprezintă structura de rezistenţă a întregii noastre poveşti. Această structură este aproape la fel de solidă ca şi corpul fizic, căci credinţa noastră o face să devină rigidă.
Noi suntem singurii noştri maeştri, singurii noştri eroi. Personal, nu fac decât să vă împărtăşesc felul în care îmi trăiesc viaţa; în nici un caz nu vă învăţ cum să v-o trăiţi pe a voastră. Viaţa voastră nu este treaba mea, ci a voastră. Povestea visului meu vă poate ajuta însă să faceţi ceva cu propriul vis în care trăiţi.

Oglinizile Ochilor

Puterea omului este dată de credinţa sa. Credinţa este marea putere creatoare şi nu are nimic de-a face cu religia. Ea este rezultatul unui legământ. Atunci când faci cu tine însuţi un legământ de a crede într-o anumită idee, fără a mai avea nici o îndoială, îţi investeşti credinţa în acea idee. Dacă nu ai nici cea mai mică îndoială în legătură cu ceea ce crezi, acea idee devine pentru tine adevărul, chiar dacă este o minciună.
Orice om îşi creează propria sa poveste, un punct de vedere personal şi unic. De ce să le impunem atunci povestea noastră altor oameni, de vreme ce aceasta nu este adevărată? Dacă înţelegi acest lucru, nu vei mai simţi nevoia să aperi valorile în care crezi. Nu contează deloc dacă ai dreptate sau dacă demonstrezi că alţii greşesc. Cert este că orice ar crede oamenii, acesta reprezintă punctul lor de vedere. Nu are nimic de-a face cu tine”.
Am căutat tot timpul să fiu apreciat, acceptat, iubit – fără să-mi dau seama că totul nu este decât o poveste. Am căutat perfecţiunea. Ceea ce mi se pare extrem de interesant este felul în care oamenii se folosesc de această scuză supremă – faptul că „nu sunt perfecţi”, pentru a-şi justifica acţiunile.
De fiecare dată când fac o greşeală şi simt nevoia să-şi apere imaginea, ei spun: „Ei bine, nu sunt decât un om. Nu sunt perfect. Numai Dumnezeu este perfect”. Aceasta a devenit inclusiv scuza mea, pentru toate greşelile pe care le-am comis de-a lungul vieţii: „Ei bine, nimeni nu este perfect”. Mare justificare…
Câte superstiţii nu mi-au intrat în cap despre mine însumi, dar şi despre celelalte lucruri! Minciunile moştenite de mii de ani continuă să ne afecteze şi astăzi maniera în care ne creăm propria poveste. Încă de copil mi s-a spus: „Numai Dumnezeu este perfect. Întreaga creaţie a lui Dumnezeu este perfectă, cu excepţia oamenilor”. Pe de altă parte, mi s-a spus că Dumnezeu a creat omul ca o încoronare a creaţiei sale. Dar cum poate fi el o asemenea încoronare dacă tot ce a creat Dumnezeu este perfect, cu excepţia omului? Totul mi se părea absurd. După ce am mai crescut, am început să meditez la această contradicţie. Era imposibil. Dacă Dumnezeu este perfect şi dă naştere unei creaţii perfecte, rezultă fie că şi noi, oamenii, suntem perfecţi, fie că nimic din creaţie nu este perfect.
Noi ne naştem în adevăr, dar pe măsură ce creştem ajungem să credem în minciuni. Aceasta este marea dramă a umanităţii, a povestitorilor. Una din cele mai mari minciuni din istoria umanităţii este aceea a imperfecţiunii personale. Această minciună a avut un efect devastator asupra vieţii mele. Deşi îi învăţ pe alţii să nu facă presupuneri, mă simt nevoit să emit presupunerea că şi alţii trăiesc la fel. Evident, povestea fiecăruia prezintă anumite diferenţe, dar tiparul este mai mult sau mai puţin acelaşi pentru toată lumea. Este aproape imposibil să scapi neafectat de acest scenariu.
Am căutati în buzunar o oglinjoară pe care o port tot timpul la mine. Am putut vedea în ea copia exactă a creaţiei, un fel de realitate virtuală alcătuită din lumină. În acel moment am înţeles că ochii mei nu sunt altceva decât două asemenea oglinzi. Lumina proiectează o realitate virtuală în interiorul creierului meu, la fel ca în cazul oglinzii. Era evident că tot ceea ce percepeam era o realitate virtuală alcătuită din imagini luminoase. Singura diferenţă dintre ochii mei şi oglinda pe care o ţineam în mână era legată de faptul că ochii mei erau conectaţi la un creier. Acest creier îmi permite să analizez, să interpretez şi să descriu realitatea virtuală pe care o percep în fiecare moment.
Viaţa creează tot ceea ce este real, iar oamenii îşi creează o realitate virtuală – o poveste despre ceea ce este real. Noi percepem imagini ale luminii, după care calificăm, interpretăm şi analizăm ceea ce percepem. Acest proces continuu de reflectare în oglinda minţii noastre este ceea ce toltecii numesc vis.
În povestea mea, tu vei fi întotdeauna un erou secundar, creat de mine însumi şi cu care interacţionez. Tu proiectezi asupra mea ceea ce doreşti să cred despre tine, iar eu modific această percepţie în funcţie de ceea ce cred eu despre tine. Abia acum sunt convins că eşti cel care cred eu că eşti. Îţi pot spune chiar că „te cunosc”, deşi în realitate nu te cunosc deloc. Tot ce cunosc este povestea pe care mi-am creat-o în legătură cu tine. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că unicul lucru pe care îl cunosc este povestea mea personală, legată de mine însumi.
Dacă altcineva încearcă să vă rescrie povestea, înseamnă că nu vă respectă. Nu vă respectă, pentru că sunt de părere că nu sunteţi un bun artist, că nu vă puteţi scrie propria poveste, chiar dacă v-aţi născut cu acest destin unic. Respectul se naşte direct din iubire. El reprezintă una din cele mai înalte expresii ale iubirii.
Din păcate, nici măcar nu auzim o singură voce, ci o întreagă mitote, o mie de voci care vorbesc simultan. Şi ce ne spun aceste voci? „Uită-te la tine. Cine te crezi? Nu vei reuşi niciodată. Nu eşti suficient de deştept. De ce mi-aş mai pierde timpul? Nimeni nu mă înţelege. Ce face el/ea? Dacă nu mă mai iubeşte? Sunt atât de singur. Nimeni nu vrea să trăiască lângă mine. Nimeni nu mă place cu adevărat. Mă întreb dacă acei oameni vorbesc despre mine? Oare ce cred despre mine? Câtă nedreptate există în această lume… cum aş putea fi fericit când milioane de oameni mor de foame?”
Nu credeţi pe nimeni, dar nu vă închideţi mintea sau inima. Ascultaţi povestea celor din jur. Ştiţi foarte bine că este doar o poveste, care nu este reală decât pentru ei. Dacă îi ascultaţi, le puteţi înţelege povestea: de unde vin, cum au ajuns aici, iar comunicarea cu ei poate deveni minunată. Toţi oamenii simt nevoia să-şi relateze povestea, să proiecteze în exterior ceea ce cred, dar asta nu înseamnă neapărat că trebuie să fiţi de acord cu ceea ce spun. Nu-i credeţi, dar învăţaţi să-i ascultaţi. Chiar dacă este doar o poveste, uneori cuvintele care vin de la alţi povestitori se nasc din integritatea lor. Când se petrece acest lucru, integritatea dumneavoastră îşi va da imediat seama, şi veţi fi de acord cu ceea ce spun ei. Vocea lor se va adresa direct spiritului dumneavoastră şi veţi simţi (intuitiv) că ceea ce spun este adevărul.
Acum ştiţi că atunci când vorbesc despre dumneavoastră, oamenii vorbesc de fapt despre un erou secundar din povestea lor personală, de o imagine pe care şi-au creat-o în legătură cu dumneavoastră, care nu are nimic de-a face cu dumneavoastră, cel din realitate. Dacă îi credeţi, dacă sunteţi de acord cu ceea ce spun, povestea lor devine parte integrantă din povestea dumneavoastră. Dacă o interpretaţi la modul personal, ea vă poate modifica povestea. Dacă nu o interpretaţi la modul personal, opinia altuia nu vă poate influenţa în vreun fel, aşa că veţi avea mai multă răbdare cu ei. În acest fel, veţi putea evita foarte multe conflicte.
Aceasta este marea frumuseţe a adevărului. El nu are nevoie de spectatori care să-l aplaude. Rămâne adevărat chiar dacă nimeni nu crede în el.
Minciunile nu fac decât să ne înlănţuie. Singur adevărul ne poate elibera – de teamă, de drame şi de conflictul din viaţa noastră. Acesta mi se pare a fi adevărul absolut, şi nu l-aş putea exprima într-o frază mai simplă ca aceasta.



Don MIguel Ruiz - Vocea Interioara