Având o conştiinţă de sine separată nu înseamnă că eşti cu adevărat separat, asta nu înseamnă să ai ,iluzia’ totală a separării de oricine şi orice altceva din Univers. Atunci când o persoană crede cu adevărat că ea este separată, se concentrează în mod natural pe ea înşişi. Iar atunci când cineva crede că este separat şi îşi concentrează atenţia şi energia sa pe propriul ,sine’, în mod natural este condus către egoism. Acest lucru este foarte important fiul meu, acordă-i o atenţie deosebită. Aceasta este o MARE problemă. Cea mai Mare problemă dintre toate problemele. O REALĂ problemă. Aşa stupid şi simplu cum pare, este ceva serios – pur si simplu egoismul este rădăcina tuturor problemelor şi ,relelor’ care există pe Pământ. Aceasta este una dintre cele mai mari, cele mai importante învăţături de înţeles, aşa că spun ce am mai spus – egoismul este rădăcina tuturor problemelor şi ,relelor’ care există pe Pământ.”
Acolo unde există separarea şi egoismul, acolo va fi cearta, discordia, nedreptatea, furtul de la ceilalţi, rănirea altor fiinţe, a creaturilor, mediului înconjurător, etc. Astfel, atunci când cineva vorbeşte ceva despre problemele lumii ca fiind din cauza partidelor politice, lăcomiei, banilor, războiului, poftei, vanităţii, neglijenţei sau oricărui motiv, ce ai de spus?”
Vieţile unora dintre oameni sunt în mod constant umplute cu discordie şi durere şi nu pot scăpa de suferinţă. Alţii sunt capabili să-şi umple minţile lor şi zilele vieţii lor cu distracţii – divertisment, muncă ori altceva, pentru a-şi crea o iluzie care să fie ca o „glazură care acoperă” durerea problemelor lor. Unii se implică în ,jocuri de-a războiul’ prin sporturi competitive. Dar în cel mai bun caz, acest mod de viaţă numai întârzie durerea şi suferinţa pe care şi-au creat-o în propriile lor vieţi, şi aproape întotdeauna aceste lucruri fac chiar mai mult rău. Viaţa se ţine agăţată deasupra lor, le perforează iluziile şi le nivelează cu durere din când în când.
Aceasta implică de asemenea o separare dihotomică (divizarea unui singur lucru în 2 părţi cu polarităţi în opoziţie). Multe dintre lucrurile care există pe acest plan al Pământului reflectă această separare dihotomică, spre exemplu: temperatura este una constantă, dar ea se manifestă pentru noi ca fiind aparent cu polarităţi opuse – „fierbinte” şi „rece”; Lumina şi electricitatea implică încărcări polare în opoziţie, una pozitivă şi alta negativă; Există o mare varietate de specii de animale, fiecare cu „polarităţi opuse” sexele (masculin şi feminin). Într-un fel sau altul, există două părţi şi polarităţi în opoziţie aproape la orice
Această direcţie interioară dă în mod natural naştere unui mod de a fi – unui egoist. Egoismul este o ,cale’ virtuală – o modalitate de ,a fi’. Aceasta este calea de a fi ,prinşi’. Este calea curentului interior, curentului negativ, ceva asemănător unei ,găuri negre’ (a cărei gravitaţie este aşa de mare încât absoarbe tot în ea însăşi, chiar şi lumina).
Astfel ne-am separat singuri în noi înşine.”
„Şi din asta toate problemele noastre şi originea problemelor lumii?”
„Examinează numai acest lucru şi vezi pentru tine însuţi.
Gândeşte-te pentru un moment ce fel de probleme ar exista dacă ai fi membrul unei echipe de fotbal, care nu ar avea prea multă ,conştiinţă de echipă’ (conştiinţă de ,grup’). Nu ar fi coordonare, nici orientare de la o sursă centrală, nici chiar orice fel de conştientizare din partea celorlalţi jucători şi ce au de gând să facă fiecare în joc. Iar dacă ei nu ar fi chiar în armonie cu echipa lor în general, şi câteodată ei ar juca chiar şi pentru echipa adversă? Şi mai adaugă după asta şi factorul egoism – fiecare jucător considerându-se pe sine cel mai important jucător din lume, spre care se îndreaptă toată atenţia, cu nici un motiv real de îngrijorare pentru faptul că echipa adversă ar putea câştiga? Sau ce ar fi dacă membrii unei orchestre nu ar fi conştienţi de ceea ce cântă ceilalţi şi chiar nu le-ar păsa? Pune-ţi acest fel de probleme dar la un nivel mult mai mare, o echipă atât de mare încât cuprinde întregul Univers – asta îţi oferă doar o idee despre cât de mare rău este o asemenea lipsă de Conştiinţă Universală.
Chiar la o scară mai mică, ia în considerare ce s-ar putea întâmpla dacă doar mâinile şi picioarele ar ghida, coordona şi conştientiza întregul vostru trup. Apoi, dacă ele ar lua propria lor identitate dezvoltându-şi propriul sine separat. Cum ar fi să ai aceste lucruri, ca o încercare de a-ţi pune o mănuşă într-o mână în timpul unei viscol de zăpadă, dar nepăsându-ţi ce se va întâmpla cu cealaltă. Şi cu picioarele trebuind să facem acelaşi lucru în acelaşi timp! Ce haos! Încă odată, numai priveşte în jur la condiţia lumii pentru a vedea ce haos este aici.”
Acolo unde există separarea şi egoismul, acolo va fi cearta, discordia, nedreptatea, furtul de la ceilalţi, rănirea altor fiinţe, a creaturilor, mediului înconjurător, etc. Astfel, atunci când cineva vorbeşte ceva despre problemele lumii ca fiind din cauza partidelor politice, lăcomiei, banilor, războiului, poftei, vanităţii, neglijenţei sau oricărui motiv, ce ai de spus?”
Vieţile unora dintre oameni sunt în mod constant umplute cu discordie şi durere şi nu pot scăpa de suferinţă. Alţii sunt capabili să-şi umple minţile lor şi zilele vieţii lor cu distracţii – divertisment, muncă ori altceva, pentru a-şi crea o iluzie care să fie ca o „glazură care acoperă” durerea problemelor lor. Unii se implică în ,jocuri de-a războiul’ prin sporturi competitive. Dar în cel mai bun caz, acest mod de viaţă numai întârzie durerea şi suferinţa pe care şi-au creat-o în propriile lor vieţi, şi aproape întotdeauna aceste lucruri fac chiar mai mult rău. Viaţa se ţine agăţată deasupra lor, le perforează iluziile şi le nivelează cu durere din când în când.
Aceasta implică de asemenea o separare dihotomică (divizarea unui singur lucru în 2 părţi cu polarităţi în opoziţie). Multe dintre lucrurile care există pe acest plan al Pământului reflectă această separare dihotomică, spre exemplu: temperatura este una constantă, dar ea se manifestă pentru noi ca fiind aparent cu polarităţi opuse – „fierbinte” şi „rece”; Lumina şi electricitatea implică încărcări polare în opoziţie, una pozitivă şi alta negativă; Există o mare varietate de specii de animale, fiecare cu „polarităţi opuse” sexele (masculin şi feminin). Într-un fel sau altul, există două părţi şi polarităţi în opoziţie aproape la orice
Această direcţie interioară dă în mod natural naştere unui mod de a fi – unui egoist. Egoismul este o ,cale’ virtuală – o modalitate de ,a fi’. Aceasta este calea de a fi ,prinşi’. Este calea curentului interior, curentului negativ, ceva asemănător unei ,găuri negre’ (a cărei gravitaţie este aşa de mare încât absoarbe tot în ea însăşi, chiar şi lumina).
Astfel ne-am separat singuri în noi înşine.”
„Şi din asta toate problemele noastre şi originea problemelor lumii?”
„Examinează numai acest lucru şi vezi pentru tine însuţi.
Gândeşte-te pentru un moment ce fel de probleme ar exista dacă ai fi membrul unei echipe de fotbal, care nu ar avea prea multă ,conştiinţă de echipă’ (conştiinţă de ,grup’). Nu ar fi coordonare, nici orientare de la o sursă centrală, nici chiar orice fel de conştientizare din partea celorlalţi jucători şi ce au de gând să facă fiecare în joc. Iar dacă ei nu ar fi chiar în armonie cu echipa lor în general, şi câteodată ei ar juca chiar şi pentru echipa adversă? Şi mai adaugă după asta şi factorul egoism – fiecare jucător considerându-se pe sine cel mai important jucător din lume, spre care se îndreaptă toată atenţia, cu nici un motiv real de îngrijorare pentru faptul că echipa adversă ar putea câştiga? Sau ce ar fi dacă membrii unei orchestre nu ar fi conştienţi de ceea ce cântă ceilalţi şi chiar nu le-ar păsa? Pune-ţi acest fel de probleme dar la un nivel mult mai mare, o echipă atât de mare încât cuprinde întregul Univers – asta îţi oferă doar o idee despre cât de mare rău este o asemenea lipsă de Conştiinţă Universală.
Chiar la o scară mai mică, ia în considerare ce s-ar putea întâmpla dacă doar mâinile şi picioarele ar ghida, coordona şi conştientiza întregul vostru trup. Apoi, dacă ele ar lua propria lor identitate dezvoltându-şi propriul sine separat. Cum ar fi să ai aceste lucruri, ca o încercare de a-ţi pune o mănuşă într-o mână în timpul unei viscol de zăpadă, dar nepăsându-ţi ce se va întâmpla cu cealaltă. Şi cu picioarele trebuind să facem acelaşi lucru în acelaşi timp! Ce haos! Încă odată, numai priveşte în jur la condiţia lumii pentru a vedea ce haos este aici.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu