Cum se recunoaşte un adevărat maestru spiritual

Pentru un discipol a-şi întâlni Maestrul înseamnă a găsi o "mamă" care acceptă să‑l poarte nouă luni, pentru a-l "naşte" Lumii spirituale. Odată ce s‑a "născut", adică s-a trezit, ochii săi descoperă frumuseţea Creaţiei, urechile sale ascultă Cuvântul divin, gura sa gustă hrana cerească, picioarele sale îl duc în diferitele locuri ale spaţiului pentru a face Binele şi mâinile sale învaţă să creeze în Lumea subtilă a sufletului
Foarte puţini oameni ştiu ce este într-adevăr un Maestru. Unii au citit cărţi care povestesc istorii de neconceput: un Maestru este perfect, omniscient, atotputernic... El nu are nevoie nici să mănânce, nici să bea, nici să doarmă...El este la adăpost de toate tentaţiile şi, mai ales, îşi petrece tot timpul făcând miracole.
Exact ca în cartea lui Spalding: Viaţa Maeştrilor. Câţi oameni n-au fost entuziasmaţi de această carte fără a-şi da seama că ea conţine anecdote de necrezut. Marii Maeştrii, este adevărat, au puteri excepţionale, dar ei nu le utilizează pentru a face minuni în faţa unor gură-cască. A apare şi a dispare, a merge pe ape, a zbura în spaţiu, a materializa ospeţe, a trece prin flăcările unui incendiu, a face să iasă case din pământ... Chiar dacă este capabil, un adevărat Maestru nu le va face, deoarece faptul că asistă la asemenea spectacole nu-i poate ajuta pe oameni să se transforme...
Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.
Dacă întâlniţi un Maestru, să ştiţi că toate calităţile şi virtuţile pe care le manifestă, nu le-a achiziţionat în această singură viaţă. Nu, a fost nevoie ca el să lucreze timp de secole, chiar milenii, şi cum calităţile pe care le-a câştigat prin proprie activitate nu dispar în momentul în care a trebuit să părăsească Pământul, când revine îşi aduce din nou aceste calităţi. Astfel, din încarnare în încarnare, el adaugă noi elemente spirituale, până în ziua în care devine o adevărată călăuză de Lumină şi Virtute divină.
.............................................................................

Omraam Mikhael Aivanhov
fragment din Ce este un MAESTRU spiritual?

Arta Păcii

Cele trei viziuni:

I. Calea unui luptător constă în manifestarea Iubirii Divine, spiritul care cuprinde şi hrăneşte tot ceea ce există. Lacrimi de recunoştinţă şi de bucurie au început să-mi şiroiască pe obraji. Am perceput Pământul ca fiind propria-mi casă, iar soarele, luna, stelele îmi erau prieteni apropiaţi. Ataşamentul pentru lumea materială a dispărut. (anul 1925 la vârsta de 42 de ani)

II. Pe la ora două dimineaţa, în timp ce executam ritualul de purificare, am uitat brusc toate tehnicile de arte marţiale pe care le cunoscusem vreodată. Tot ceea ce învaţătorii mei îmi transmiseseră îmi era acum complet nou pentru mine. Aceste tehnici reprezentau în noua viziune modalităţi de cultivare a vieţii, a cunoaşterii, a bunului simţ, şi nu instrumente de doborare a duşmanului. (anul 1940, luna decembrie)

III. Calea luptătorului a fost greşit înţeleasă, ca o modalitate de a ucide şi de a distruge pe ceilalţi. Aceia care caută competiţia comit o gravă eroare. Lovirea, jignirea sau distrugerea cuiva constituie cel mai mare pacat pe care îl poate face o fiinţă umană. Adevarata Cale a Luptătorului constă în evitarea masacrului. Ea este arta Păcii, puterea iubirii.

Lumea va cotinua să se schimbe dramatic, însă disputele şi războaiele ne pot distruge complet. Avem nevoie acum de tehnici de armonizare, şi nu de conflicte. Este nevoie de Arta Păcii şi nu de Arta Războiului.

Morihei Ueshiba

SEMNIFICATIA CULORILOR SUBTILE SAU A FRECVENTEI VIBRATIILOR VALULUI VIETII

Atunci cind subconstientul devine stapin asupra dorintelor inferioare (sau de indata ce valul vietii interioare este net purificat, transmutat in aspectele sale sublime), culoarea vibratiilor sale subtile este albastru(l). Mentalitatea obiectiva (fiind de un grad inferior al vibratiilor) trebuie sa fie elevata (sublimata) pentru a se putea uni in mod armonios cu subiectivul (superiorul). Constientul sau subconstientul formeaza astfel ansamblul individualitatii. Acesta este telul evolutiei noastre permanente, de a ne uni intr-un singur constient (sau in asa zisul supraconstient), cu alte cuvinte, starea de contact cu Sinele Suprem (sau Samadhi). Daca vibratiile mentalitatii obiective sunt antrenate de vibratiile rosii (subtile) ale naturii animale (care exista in fondul vital al fiecarei fiinte umane), apare separarea permanenta s celor doua mentalitati; are loc asa-zisa moarte spirituala. In aceasta situatie, fiinta continua sa existe ca robot, fiind definitiv separata de aspectul subiectiv sau de natura (sa) superioara, natura in care exista Sinele Suprem, Esenta sau Atma. Acest lucru trebuie sa fie evitat (cu cea mai mare grija). Exista situatii mentionate in traditia spirituala a planetei, situatie in care Sinele Superior (sau mentalitatea subiectiva) se separa si se reincarneaza in alt vehicol, in alta fiinta, in timp ce vehicolul fizic care a murit continua sa traiasca (sa existe) in mod automat, genul zombi, fiind antrenat numai de mentalitatea obiectiva, altfel spus, de natura inferioara vitala.

Vibratia albastru - verzui - subtil indica, in schimb, spiritul subiectiv care incepe sa domine individualitatea, la aceasta faza vibratiile albastru fiind chiar dezirabile, aceasta fiind baza restabilirii echilibrului spiritual al fiintei, al realizarii armoniei prin elevarea vibratiilor aurei.
In concluzie, albastrul subtil este culoarea specifica inaltelor calitati mentale. Influenta sa se exercita, in special, asupra domeniilor legate de literatura, muzica, aspecte sublime (superioare) ale educatiei, armonia fiintei si echilibrul acesteia. Aceasta forta exista la animal in forma latenta, ne-aparind (aproape) deloc la aceasta. Ca operare sau dinamism, ca exercitare efectiva, ca utilizare, ea apartine spiritului subiectiv al fiintei umane. Orice inspiratie, de orice natura ar fi (domeniile mentionate mai sus), este datorata influxului curentului albastru. Chiar in situatiile in care fiinta este inconstienta de energia subtila, asimileaza in aura sa aceasta forta specifica, forta care opereaza ulterior unisonul cu aceasta stare specifica, stare in care va descoperi elementele de care ea are nevoie. Altfel, adevarata sursa a inspiratiei nu ar putea fi (niciodata) explicata sau inteleasa.

Realizind acest mecanism, putem intelege perfect procesul inspirativ. Marea majoritate a artistilor opereaza (in mod inconstient) datorita starii aspiratiei frenetic realizate pe fundalul de concentrare specific, ei fiind pusi in conexiune (rezonanta) cu curentul subtil cosmic albastru, avind astfel acces direct la informatiile si sferele pe care acesta le contine.
Curentul albastru - indigo este caracteristic muzicii superioare. Toti marii compozitori (ramasi celebri la nivel planetar) si-au extras inconstient inspiratia, unii dintre ei, reusind sa sesizeze fenomenul care se numeste muzica sferelor.
Curentul literaturii este albastru - deschis, culoarea asemanatoare cu cea a cerului de toamna (cum, de altfel, am mai amintit).
In lumina celor spuse, realizam ca fiecare fiinta umana are posibilitati latente nelimitate, de a invata orice arta sau stiinta facind parte dintre cele controlate de curentul subtil albastru, cu ajutorul energiei specifice; se vor realiza progrese remarcabile, prin cuplarea la curentii cosmici secundari. Singura conditie este perseverenta.

Curentul albastru serveste la restabilirea armoniei spirituale a fiintelor al caror verde subtil incepe sa fie nuantat cu albastru. Vibratia subtila cuprinsa intre verde si albastru indica (intotdeauna) ca spiritul obiectiv incepe sa nu mai controleze (in intregime si exclusiv) corpul, impartind aceasta onoare cu spiritul subiectiv.

CURENTUL VERDE SUBTIL
(AL INDIVIDUALIZARII)

Dupa cum reiese din sub-titlu, curentul verde subtil este culoarea subtila a individualizarii. In manifestarile sale cele mai elevate nu exista (nici un fel de) egoism. In schimb, egoismul se afla (in totalitate) in nuantele inferioare. Toate dorintele personale, tot ceea ce vine de la ideile de posesiune personala, sunt perceptibile in astfel de momente. Aici descoperim dorinta de distingere neaparata, aspiratie catre renume, bogatie, toate fiind manifestari ale curentilor verzi cu nuantele corespunzatoare.
Totusi, curentul verde subtil este curentul intelectualizarii pure, rationale, atunci cind intuitia subiectiva nu poate inca sa actioneze anumite cunostinte. Astfel, in asemenea situatie, o persoana poate sa aiba (o) memorie neobisnuita a faptelor, fara ca prin aceasta sa realizez starea de reala intelepciune a puterii intuitive pe care o confera spiritul elevat.

Un Procedeu de Dezmembrare a Egoului

In continuare este prezentat un procedeu care, atunci cand este folosit in mod consistent, va incepe sa dezmembreze egoul. Egoul este corpul Pretentiei. El pretinde a fi ceva ce nu este. El nu poate exista in lumina adevarului. Adevarul ne cere sa fim cinstiti. In orice situatie, intreaba-te acest lucru: "sunt eu complet cinstit cu mine insumi/insami?"
Intreaba-te aceasta intrebare inainte de a lua o decizie, oricat de mica sau de mare ar fi ea.
Intreaba-te inainte de a incepe sa spui cuiva ceva. Intreaba-te inainte de a cere ceva cuiva.
Fii constient de ceea ce gandesti. Atunci cand chibzuiesti sau eziti intre doua alternative,
intreaba-te daca esti complet cinstit cu tine.
Fa-ti un obicei din a trai cu integritate. Integritatea este legata de cuvantul "integral".
A fi integral, sau integru, insemneaza a fi intreg, sau nedivizat.
Egoul creeaza compartimentari in sine. S-ar putea sa aratam o fata sefului nostru,
alta fata persoanei cu care suntem intimi, si iarasi alta fata familiei noastre.
Ne schimbam depinzand de persoana cu care suntem.
Fiecare schimbare a sinelui este echivalenta cu o sub-personalitate. Deseori aceste sub-personalitati
nu se cunosc una pe alta. Acest lucru este un teren fertil pentru ego. Atunci cand avem sub-personalitati nu suntem
intregi sau integrali. Pentru a avea integritate trebuie sa fim complet cinstiti cu noi insine.
Cu fiecare actiune, intreaba-te: "actionez eu cu integritate?"
Tine-ti atentia treaza atunci cand lucrezi cu acest procedeu. Noteaza orice fel de rezistenta pe care o simti.
Pe masura ce lucrezi cu acest procedeu, vei incepe sa stirbesti si sa slabesti stransoarea pe care o are egoul asupra ta.
Acest lucru va permite nelimitarii sa curga prin tine.


2002, 2003 Lightwurks, LLC. Kristopher Raphael

ASPECTE LEGATE DE FORTELE UNIVERSALE SAU CURENTII SUBTILI COSMICI

Stiinta actuala recunoaste ca globul pamintesc nu este deloc izolat in spatiu. El face parte din cosmos, mai bine zis din macrocosmos, de care se gaseste legat prin curentii cosmici, mai mult sau mai putin subtili, care vehiculeaza forte cunoscute de noi (sau necunoscute, in parte) sub numele de electricitate, lumina, caldura, magnetism, etc.
Astfel, deci, exista si circula in jurul pamintului (si prin pamint) considerabili curenti magnetici, mergind de la nord spre sud si care patrund invizibil toate lucrurile si fiintele. Acesti curenti magnetici sunt, in marea lor majoritate, invizibili. Ei se manifesta intr-o forma sui-generis, materiala sau perceptibila sub forma aurorei boreale sau a luminii. Alte forte devin perceptibile vederii noastre, in anumite conditii speciale, unele dintre ele chiar in experientele de laborator, realizate cu ajutorul unor tuburi speciale in care s-a creat vid. In cazul lor, particule extrem de fine (de forta) se misca acolo cu o viteza foarte mare, realizind unde de o luminozitate considerabila. Astfel, pot rezulta acele culori catifelate; razele x, radiumul si toate radiatiile luminoase sunt o manifestare, sau altfel spus, o dovada a fortei lor cosmice subtile si curentilor de forta eterica.

Curentii eterului merg de la polul Nord la polul Sud in benzi mari, subtile, de lumina, atit deasupra cit si prin pamint. Aceasta forta unica a spatiului este atrasa apoi in centrul magnetic al pamintului. Ea se manifesta prin straturi, sub forma vibratiilor specifice, diferind unele de altele dupa frecventa, acestea fiind in raport cu diferitele densitati ale substantei unice pe care ele le traverseaza, astfel punindu-le in miscare. Pamintul este, deci, inconjurat de mai multe straturi de substanta eterica extrem de pura si invizibila vederii obisnuite, desi lumina formeaza straturi inferioare. Atunci cind diferitele regiuni ale acestei substante subtile sunt puse in miscare de catre o forta unica, ele actioneaza sincron, ca mai multe forte. Straturile inferioare fiind de o densitate diferita, elementele lor componente vibreaza la grade diferite, ceea ce face ca curentii subtili alcatuiti din elemente specifice sa vibreze inegal, neavind numai o miscare uniforma inainte, ci si o vibratie interioara, care produce culori la fel de luminoase, numeroase si variate ca si diferitele grade de vibratii care le caracterizeaza.

La suprafata pamintului, toti curentii subtili ai eterului se gasesc impreuna si se interdetermina, intretaindu-se atit de bine, incit fiinta umana, care este de fapt un univers in miniatura, atrage la sine, prin rezonanta sau punere la unison, extrem de precisa, aceste forte subtile care patrund in structura sa prin partea stinga si antreneaza astfel aura.
Atunci cind ele i-au parcurs corpul, aceste forte ies in general prin partea sa dreapta, dupa ce au magnetizat fiecare aspect al corpului si al diferitelor structuri subtile, prin intermediul vibratiilor lor. Fiecare aspect al materiei sau substantei manifestate, care vibreaza la grade diferite, trebuie sa produca (in mod necesar) si chiar produce culori subtile diferite. Culorile celor cinci forte principale sunt, dupa cum stim, percepute de simtul interior spiritual sau de perceptia mentala superioara. Ochiul nostru fizic, care (de exemplu) percepe lumina alba, stim ca are nevoie de o prisma pentru a sesiza diferitele culori din care se compune aceasta lumina alba. Numai astfel ochiul poate sa sesizeze banda spectrului luminii albe. La fel, ochiul nostru interior (sau perceptia mentala superioara) are nevoie de o anumita rafinare specifica pentru a percepe, in mod distinct si direct, diferitele culori subtile ale fortelor cosmice, in mod normal invizibile. Anumiti subiecti, predispusi (prin evolutia lor anterioara) sau (uneori) antrenati prin procedee yoga (sau tehnici spirituale) au ajuns la o sfera de constiinta care le-a dezvoltat in mod adecvat perceptia spirituala (mentala - superioara) si aceasta le permite sa vada in mod direct curentii cosmici subtili atunci cind acestia vin in contact cu aura fiintei umane.

Dupa descrierile lor (si dupa invataturile traditionale ale anumitor grupari yoghine), s-a condensat astfel intr-o sinteza unica descrierea acestor forte subtile colorate. In trecere, este important sa retinem ca aceste culori subtile nu se confunda niciodata cu culorile percepute de ochiul nostru fizic. Oricine ajunge sa le sesizeze, realizeaza ca intre aceste culori subtile si culorile fizice propriu-zise deosebirile sunt nete, neputind fi vorba de o confundare. Am vazut ca aceste vibratii sunt (incepind de la cel mai infim grad, care este de asemenea si cel mai elevat): galbenul, albastrul, verdele, portocaliul si rosul. In fiecare dintre acesti principali curenti, exista mai multe feluri de subdiviziuni, fiecare dintre ele avind nuante specifice, care se integreaza in bana subtila a culorilor percepute.

Fiecare dintre aceste subdiviziuni sunt net aparate prin diferenta de amplitudine si prin inaltimea vibratiilor (lor) specifice; in consecinta, au nuante distincte, care le fac sa fie intotdeauna sesizabile si determinate de catre un clarvazator antrenat. In cazul unei structuri, ele prezinta o dominanta, in cadrul acesteia distingindu-se predominanta unui curent. Aceasta dominanta produce, in plan subtil, la nivelul aurei, nivelul de evolutiei al fiintei analizate.
Deci, curentii subtili ai eterului, la suprafata pamintului, perceputi sub forma unor imagini mentale, prezinta aspectul a mai multor benzi de lumina subtila, distinct colorata, rasucindu-se in toate directiile si chiar izbindu-se de aurele fiecarei persoane. A trai sau a exista inseamna, deci, a face sau nu apel constient la acesti curenti subtili; sensul consta in a-i utiliza constient, implicind o accelerare a evolutiei, o avansare mult mai rapida in plan spiritual. In multe cazuri, unele fiinte pot utiliza inconstient anumiti curenti subtili in scopuri inferioare, in general putini fiind de acord ca (in functie de curentii utilizati) noi realizam o optiune si ne orientam existenta constient sau nu. Este important sa retinem ca, desi exista in spatiu curenti subtili de forte simple, atunci cind ei intra in rezonanta cu fiinta (aura) noastra, fiecare culoare produce un grad corespunzator sau o frecventa identica de vibratii in aura noastra si, in general, in sfera noastra mentala; astfel, se creeaza o dorinta intensa, o stare anume sau un anumit mod de reflectare, care va corespunde in mod identic acelei culori care reprezinta un anumit tip de energie subtila cosmica.

ELEMENTELE CULORILOR SUBTILE SI VIBRATIILE ACESTORA

Cu 2000 de ani in urma, Isus spunea: Iubiti-i pe dusmanii vostri.
Acest percept i-a intrigat pe foarte multi discipoli, care nu au inteles ratiunea...
Cu toate acestea, avem de-a face cu o realitate obiectiva. Din punctul de vedere al vibratiilor subtile, iubirea nu este un sentiment vag, ci o realitate obiectiva si reprezinta cel mai inalt dinamism pe aceasta planeta; se manifesta distinct pe toate planurile, la diferite frecvente de vibratii. Acest dinamism poate fi simtit chiar si in planul efectelor materiale, iar daca suntem suficient de dezvoltati, le putem sesiza si pe plan mental.
Iubirea pura, emanind din spiritul subiectiv, se manifesta totdeauna ca o putere constructiva, vibrind la o frecventa destul de elevata si apartine culorii subtile galben.
Furia sau minia, ca emotii, provin, insa, de la spiritul obiectiv, animat de vibratiile inferioare de culoare rosie. Astfel, un dusman care va uraste, va trimite un curent subtil de gindire de culoare rosie. Daca, in schimb, noi ii adresam ginduri de dragoste, proiectam vibratii galbene, mult mai puternice decit rosul si acestea din urma nu ne vor putea atinge deloc, pentru ca nu vor gasi in fiinta noastra puncte de acord (vibratii rosii) care sa le permita sa rezoneze cu aura noastra. Aceste vibratii inalte ne vor proteja de orice rau si, astfel, vom atinge o inalta calitate a gindirii; vibratiile aurei noastre vor fi, in mod spontan, conform eticii.

CHAYA SI YEHIDAH

CHAYA - Lumea Emanatiei
Mai sunt doua aspecte ale sufletului, mult mai rafinate si mai subtile. CHAYA, sau Esenta Vitala, este atat de eterica incat are prea putina legatura cu corpul fizic si traieste mai mult pe alte planuri de constiinta. Este mult prea subtila pentru constiinta noastra, si putem face contact cu acest nivel numai atunci cand intram in stari mistice de constiinta. In acele rare momente cand simtim constiinta contopirii stropilor de apa cu Oceanul, sau Lumina stralucitoare a Uniunii pure de constiinta, noi de fapt atingem constiinta aspectului CHAYA.
Nu se pot spune multe despre acest nivel sufletesc, in afara de faptul ca el reprezinta cel mai inalt nivel accesibil constientizarii fiintei umane. Acesta este nivelul cunoscut in Kabbalah ca "Intelepciunea", sau Chochma, care este sursa Intelegerii de orice fel (Binah).
Iluminarea in Iudaism - sau contopirea cu Fiinta Divina (devekut), se face pe nivelul sufletesc CHAYA.
Acest lucru este ceva prea subtil pentru a fi descris, si prea luminos pentru a fi continut de orice fel de concept.

YEHIDAH - Lumea Vointei.
Aspectul sufletesc care este cel mai conectat cu sursa Fiintei este numit YEHIDAH, care insemneaza Unitate. Este punctul central al Sufletului, si astfel dispare in infinitul Creatiei. Se spune ca acest aspect al sufletului este conectat direct la Esenta Divina, ca nu este "cu noi", ci ca de fapt noi suntem in permanenta "cu el" , deci nu ne pierdem niciodata de el.
Aici este punctul unde se dizolva orice dualitate, si intelegerea lui este ceva prea subtil pentru constiinta umana. YEHIDAH este legatura noastra finala cu Divin-itatea, partea din noi care nu este niciodata separata de Divin. Cand nu mai avem alta perspectiva, amintirea faptului ca sufletul nostru este si acest aspect, YEHIDAH - care este conectat permanent la perfectiune, ne poate ajuta sa trecem prin orice fel de necazuri sau dificultati.

RUACH SI NESHAMA

2. RUACH - sau Lumea Formarii.
RUAH insemneaza "vant" sau "spirit". Este asociat cu constiinta elementara si cu informatia care circula prin simturile noastre. La oameni RUACH este legat de vorbire si emotii, ambele circuland in mod constant prin corpul nostru. In timp ce NEFESH este asociat cu constiinta corpului, constiinta fizica, RUACH este mai degraba corelat cu simtirea emotionala. Spiritualitatea noastra isi are fundatia pe nivelul RUACH al sufletului. Ne "misca" pana la lacrimi un poem, o privire, o opera de arta sau un simplu moment in natura. Iubirea pe acest nivel este mai reala pentru noi, si dureaza mai mult. Intelegerea noastra despre scopul vietii si semnificatia ei depinde mult de cum si cat hranim acest aspect al sufletului nostru, RUACH.
Hrana pentru RUACH este constituita de modul cum ne traim viata, unde ne petrecem timpul liber, si ce material asimilam prin simturile noastre. Asa cum corpul fizic este sustinut de hrana, sufletul este sustinut de experienta. In multe traditii mancarea este clasificata pe calitati, cum ar fi "cu efect stimulant", "calmant", "intaritor", "energizant", etc. Tot in acelasi mod, experientele noastre ne afecteaza spiritul.
Atunci cand RUACH ajunge la elevarea sa cea mai inalta, ajungem la gradul de intelegere numita Ruach ha-kodesh, sau "Spiritul Sfant". Este o stare de spirit care transcende realitatea obisnuita, cu acest Spirit putand trai in alte dimensiuni ale realitatii si capata o perspectiva clara a vietii asa cum urmeaza ea sa se desfasoare. Toti profetii biblici au avut Ruach ha-kodesh, si darul profetiei este una din aspiratiile cu care se intra in contemplatie intensa in Judaism.

NESHAMA - Lumea Creatiei.
Cuvantul NESHAMA isi are radacina in cuvantul evreiesc "nshm", care insemneaza "suflare". Acest nivel al sufletului este asociat intelegerii inalte si taramului angelic. Este o calitate clar definita in constiinta umana, si in Zohar este descrisa in felul urmator:
"NEFESH si RUACH sunt impletite vizibil una cu alta, in schimb NESHAMA este situata intr-un loc greu de descoperit sau definit, ea avandu-si sediul in insusi caracterul unei persoane. Atunci cand o persoana se straduieste sa traiasca o viata caracterizata prin puritate, persoana respectiva este asociata cu NESHAMA Sfanta. Daca insa persoana nu se straduieste sa obtina puritatea si corectitudinea in viata, persoana este animata numai de doua grade ale sufletului, NEFESH si RUACH. Desi fiecare avem puterea de a dezvolta aspectul NESHAMA al sufletului nostru, nu stim sigur ca o vom putea face. De ex.daca ne gandim la un cuptor de olar, stim ca se cere o anumita temperatura si o anumita durata de timp pentru a obtine smaltuirea unei piese de ceramica, si daca aceste conditii nu sunt indeplinite smaltuirea nu va reusi.
Privind lucrurile din perspectiva spirituala, focul vietii noastre este alimentat cu combustibilul dat de actiuni constiente si cu oxigenul dat de viata traita in curatenie. Ne trebuie un amestec potrivit al acestor doua conditii pentru a obtine o temperatura suficient de mare pentru a vitaliza potentialul sufletesc mai inalt, si numai dupa ce aceste conditii sunt indeplinite putem avea acces la expandarea constiintei posibila pe nivele mai inalte.
Cu toate ca puterea noastra de a hrani nivelul cel mai inalt al sufletului nostru nu ne este garantata, se presupune ca scopul existentei umane este de a fi parintele acestui foarte inalt obiectiv.
In Zohar scrie: "La inceput o persoana are un NEFESH". In continuare persoana devine incoronat/a cu gradul sufletesc care se sprijina pe NEFESH, respectiv RUACH. In continuare un grad superior care le eclipseaza pe celelalte - NESHAMA - se instaureaza deasupra lor, si persoana devine vrednica sa intre in Lumea care urmeaza. NEFESH nu poate exista fara ajutorul lui RUACH, si RUACH la randul sau este sustinuta de NESHANA. Acestea trei formeaza o unitate, ilustrand faptul ca viata omeneasca nu este completa fara NESHANA.
NESHANA izvoraste insa dintr-o sursa mai elevata, spre deosebire de RUACH care porneste dintr-o sursa ceva mai putin subtila. Cand insa aceste doua surse se unesc, apare o stralucire celesta care se numeste "Lampa". In Proverbe scrie "Lampa Divina este NESHANA umanitatii". In multe aspecte NESHANA reprezinta un aspect esential al creatiei, fiind un aspect al sufletului care este in contact direct cu Sursa Divina a Vietii. Prin NESHANA si prin nivelele si mai inalte ale sufletului omul se manifesta ca partener al Divinitatii in actiunea de creatie continua.
NESHANA este de esenta pura; ea nu poate fi murdarita, si cand omul moare, ea se intoarce imediat la Sursa ei Divina.

VA URMA...

Cele cinci dimensiuni ale Sufletului

(Kabbalah, articol bazat pe cartea "God is a Verb", de rabbi David.A.Cooper).

In Kabbalah creatia este compusa din cinci categorii majore ale constiintei, cinci Universuri.
Desi le dam nume diferite ele nu sunt universuri separate, ci concentrice, unul in interiorul altuia:
Assiyah - este lumea fizica.
Yetzirah - este lumea emotiilor.
Beriyah - este lumea intelectului.
Atziluth - este lumea spiritului.
Adam Kadmon - este sursa primordiala.

Fiecare din aceste lumi este ca o lentila prin care obtinem o perspectiva unica a realitatii. Kabbalah spune ca Sufletul are cinci nivele fiecare cu lumea sa, deci cinci nivele de constiinta. Fiecare dimensiune sufleteasca are o relatie unica cu lumea sa, si fiecare relatie este vehicolul prin care ne conectam in mod misterios cu lumea respectiva. Unele aspecte ale sufletului sunt legate mai mult de aspectul nostru fizic, vizibil, altele insa locuiesc - daca se poate spune asa - in alte taramuri de constiinta.
Un aspect al sufletului este permanent in contact cu centrul creatiei, si aceasta este legatura noastra eterna cu adevarul.
Dimensiunile sufletului sunt - pe scurt - acestea:

1. NEFESH - sau Lumea Actiunii.
Acesta este nivelul sufletului care este legat de aspectul fizic. In esenta NEFESH este sufletul structurii atomice. Fiecare particula de materie are un NEFESH, fiecare piatra, fiecare planta, fiecare corp ceresc.
In termeni umani, NEFESH se asociaza cu cunoasterea corpului fizic. Este (mitzvah) de a salva o viata (pikuach nefesh). partea noastra cea mai legata de lumea fizica, dupa moarte este aspectul sufletului care inca mai ramane in jurul fiintei decedate perioada cea mai lunga, si tot acesta este aspectul sufletului care se ocupa de purificarea care are loc dupa moarte. NEFESH este uneori numit "sufletul animal". In Zohar se gaseste o descriere frumoasa a acestui aspect: "NEFESH este miscarea cea mai apropiata de care se agata trupul, asa cum este lumina neagra de la baza flacarii de care se leaga mucul lumanarii sursa centrala de creatie. Acest proces este cel care distinge viata omului. (aspectul fizic) al carui scop si existenta este legata de acesta. Cand lumina este aprinsa aceasta lumina neagra devine un tron pe care sta lumina alba de deasupra ei (urmatorul nivel al sufletului, RUAH). Cand ambele sunt aprinse in intregime lumina alba devine un tron pentru o lumina care este mai dificil de definit, un aspect si mai inalt, NESHAMA, astfel formandu -se lumina completa.
Astfel, desi NEFESH este partea cea mai densa a sufletului, cea mai indepartata de Sursa Divina, ea este fundatia tuturor nivelelor sufletului si cea mai asociata cu corpul fizic. Acest aspect este integral pentru viata creatiei, si virtual orice lege poate fi incalcata pentru a indeplini porunca cea mai importanta, fapta buna
Multe forme de materie fizica - cum ar fi de ex. atomii elementari, neutronii, protonii si electronii sunt compusi la nivel de suflet din NEFESH. Totusi, asa cum materia fizica se poate organiza in forme din ce in ce mai complexe de la organisme unicelulare la fiinta umana, la fel si sufletul esential formeaza aspecte si nivele mai inalte de suflet si constiinta, care sunt mai aproape, mai unite cu RUACH - sau Lumea Formarii
VA URMA...

EGREGORUL PORUMBELULUI LIBERTATII

Fiecare grupare, fiecare miscare religioasa, politica, artistica, fiecare tara, formeaza un "egregor". Un egregor este o fiinta psihica emanata de o colectivitate, formata din gândurile, dorintele, fluidele tuturor membrilor care lucreaza în acelasi scop. Fiecare egregor are culorile sale, formele sale particulare: pentru Franta, cocosul, pentru Rusia, ursul, etc...
Dar nici cocosul, nici ursul, nici tigrul sau dragonul nu vor rezolva problemele lumii întregi. Adesea, egregorurile se opun unul altuia în lumile subtile ; anumiti clarvazatori vad aceste ciocniri de egregoruri si putin timp, dupa aceea, razboaiele izbucnesc pe pamânt între oameni... Trebuie, deci, ca acum întreaga omenire sa formeze egregorul porumbelului care aduce pacea.

Visul

O lume paralela accesibila insa noua zi de zi, este cea a visului. Dupa unele opinii, visul este absolut necesar odihnei si regenerarii creierului, insa ce este el ? Doar o reflexie a subconstientului sau a propriei personalitati ? Doar o recombinare a elementelor realitatii ? Poate ca este mai mult decit atit. V-ati pus vreodata intrebarea de ce copiii dorm mai adinc decit oamenii maturi, si necesita o perioada de somn mult mai mare ? Poate ca accesul la acest “univers” este conditionat de bogatia imaginatiei, si, mai presus de orice, intr-o lume care si-a pierdut orice credinta, copiii cred, cu o usurinta demna de invidiat. Copiii sunt fascinati de ceea ce gasesc “acolo”, neavind inca parte de blazarea si dezinteresul total al virstei mature. Revenirea din vis se face gradual, rareori brusc, (ca si initierea sa), la fel cum calatoria in spatiu nu se face instantaneu. Putem sti daca sufletul nu migreaza permanent intre doua universuri ? Daca ceea ce percepem noi drept realitate nu este doar visul existentei noastre paralele ? Sa nu uitam faptul ca activitatea creierului aflat in somn paradoxal, desincronizat (REM), este socant de similara cu cea specifica starii treze, implicind aceleasi unde beta. Vestigiile visului dispar aproape imediat dupa revenirea la starea de veghe (uitarea, deseori totala, intervine la cca 8 minute), si in acelasi mod s-ar petrece lucrurile si cu “omul de dincolo”. Perceptia timpului este si ea deformata, atit de somn, cit si de caracteristicile personale ale subiectului, astfel incit nu putem niciodata afirma cu precizie ce perioada din timpul nostru individual am petrecut in interiorul unui vis…
Visul transpus in starea de veghe corespunde activitatii creatoare, imaginative. Fiinta umana este creatoare de noi lumi, de noi metode de evaziune din ordinar. Insa unde se opreste sensul figurat al acestei creatii, si unde incepe ea cu adevarat ? Mintea umana este cu mult mai mult decit o suma de impulsuri electrice haotice: ea dezvolta o legatura aparte cu cea de-a Cincea Dimensiune, Universul Informatiei.
Cit de departe ajunge interactivitatea acestei legaturi ?
Este capabil omul de interventie, de modelare a acestui univers ? Se pune in mod evident problema relatiei dintre informatie si materie; sunt convertibile una in cealalta ? Pina la revolutionara teorie einsteiniana a Relativitatii Restrinse energia si materia au fost considerate complet separate, insa in realitate, lucrurile stateau cu totul altfel. Materia poseda o energie intrinseca, latenta, la fel cum din energie, din “nimic”, s-a nascut materia. Informatia poate fi de asemenea regasita in materie; in fiecare organism viu se afla informatia care ii va guverna intreaga existenta, de la nastere pina la moarte. (“Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfirsitul”—astfel suna un verset al ultimei carti biblice, Apocalipsa, carte ale carei dimensiuni vizionare devin din ce in ce mai evidente si mai stranii). Traiectoria, si in ultima instanta - existenta unei particule infime este determinata de o serie de legi imuabile, stabilite cu o vesnicie in urma, in punctul zero al Spatio-Timpului. Materia si informatia sunt cu certitudine interconectate, chiar daca relatia dintre ele ne este inca obscura; exista o mare probabilitate ca, printr-un proces oarecare, cele doua forme de existenta sa isi poata inversa starile: materia devine astfel convertibila la starea de informatie pura, si invers. In acest caz se modifica datele problemei ridicate anterior; creatia imaginativa poate capata substanta. Orice fiinta capabila de declansarea unor procese imaginative, in speta cea umana, devine astfel un demiurg in adevaratul sens al cuvintului, un creator de lumi… de universuri paralele.

Baron...

Crearea Locului Sacru

1. Începeþi exerciþiul prin a vã asigura cã nu veþi fi deranjat. Scoateþi telefonul din prizã.
2. Pregãtiþi atmosfera. Puteþi folosi tãmâie sau un ulei aromat dintre cele ce cresc
senzitivitatea tactilã, aºa cum am arãtat mai înainte. Puteþi practica puþin reflexologia sau
puteþi face un masaj care sã sensibilizeze mâinile.
3. Închideþi ochii ºi relaxaþi-vã. Efectuaþi o relaxare progresivã sau practicaþi o formã de
respiraþie ritmicã. Cu cât sunteþi mai relaxat, cu atât vã este mai uºor sã accesaþi
subconºtientul.
4.Acum vizualizaþi urmãtorul scenariu, folosindu-vã imaginaþia pentru a-l face cât mai real
posibil.
Adunaþi toate energiile din interiorul ºi din exteriorul dumneavoastrã, simþiþi-vã ca ºi cum
cineva v-ar înfãºurã umerii cu un pled cãlduros ºi plãcut. Sunteþi relaxat ºi liniºtit.
În întunericul minþii, începe sã se compunã o scenã. Auziþi zgomotul slab al unei ape - un
pârâiaº mic ce trebuie sã fie pe-aproape. Se aude ciripit de pãsãri ºi simþiþi mirosul gingaº al
florilor de primãvarã ºi al ierbii proaspãt tunse.
Începeþi sã simþiþi cãldura soarelui. E plãcutã ºi liniºtitoare. Vã încãlzeºte capul ºi pieptul ºi
simþiþi efectiv o razã care vã atinge în piept ºi se rãspândeºte prin tot corpul, în toate direcþiile.
Cãldura se împrãºtie pânã jos în picioare ºi pânã sus în creºtetul capului. Vã umple de energie
ºi vã calmeazã în acelaºi timp. Simþiþi cum aceastã energie vã atinge ºi vã umple fiecare celulã
a corpului.
Þineþi ochii închiºi ºi vã ridicaþi faþa ºi mâinile spre soare, începe sã vã furnice uºor prin
mâini ºi pe faþã, ca ºi cum aþi reveni la viaþã. Nu este o senzaþie neplãcutã, ca atunci când vã
amorþeºte mâna, ci seamãnã cu trezirea, începeþi sã simþiþi aerul din jurul dumneavoastrã. Nu
mai percepeþi un spaþiu gol, ci o substanþã care vã excitã simþurile ºi vã înfioarã.
Deschideþi ochii ºi vedeþi în faþa dumneavoastrã o pajiºte minunatã. La marginea pajiºtii
este o cãrare ce coboarã de pe un munte aflat în zare. Cãrarea are pe margine flori de toate
culorile. De cealaltã parte a pajiºtii, vedeþi cum cãrarea continuã, iese de pe pajiºte ºi pãtrunde
într-o vale îndepãrtatã. Când priviþi în lungul cãrãrii spre vale, vedeþi acolo casa în care
locuiþi.
Începeþi sã realizaþi cã vã aflaþi pe un platou, o rãscruce a timpului ºi a spaþiului. Este o
rãscruce unde se întâlnesc finitul ºi infinitul, un loc al materialului ºi al spiritualului. Faptul cã
ºtiþi asta vã elibereazã simþurile. Vã scapã de stres ºi de neliniºte. Este un loc sigur. Aici nu
trebuie decât sã existaþi ºi sã simþiþi.
În mijlocul pajiºtii se aflã un cort mare. întreaga scenã seamãnã cu un tablou care
înfãþiºeazã o oazã. Simþiþi o adiere uºoarã. Atunci când vã atinge faþa, vã apar fragmente de
imagini ale unor locuri pe unde a trecut adierea înainte sã vã atingã. Este ca ºi cum chiar aþi
simþi „amintirile” acestei adieri.
Observaþi cã purtaþi haine uºoare, largi. Aveþi picioarele goale, iar iarba e moale ºi plinã de
sevã. Simþiþi pe piele fiecare fir de iarbã, ºi chiar pãmântul din care creºte.
Vã apropiaþi de cort ºi daþi la o parte pânza mãtãsoasã. E moale ºi rãcoroasã la pipãit, iar
când o îndepãrtaþi ca sã priviþi înãuntru, mirosul tainic al unor parfumuri dulci vã umple
nãrile. Vã face sã vã simþiþi puþin ameþit ºi copilãros, ºi nu vã puteþi abþine sã zâmbiþi. Mirosul
îmbãtãtor vã ademeneºte în cort.
Simþurile vã sunt treze. Este ca ºi când acum v-aþi trezi pentru prima oarã. Imaginea este
limpede. Sunetele sunt blânde ºi reale. Aromele sunt pure. Tot corpul dumneavoastrã pare sã
fi prins viaþã.
În fundal se aude o muzicã plãcutã, dintr-o sursã necunoscutã. Corpul reacþioneazã la
fiecare sunet care pluteºte prin aer spre dumneavoastrã. Muzica vã atinge, vã mângâie, vã
încântã ºi vã liniºteºte trupul. Fiecare notã vã atinge asemenea unui strop de ploaie uºor, cãzut
din paradis.
Sursa: Ted Andrews - Psihometria

Alchimie personala - Partea a-patra

Al patrulea Stadiu - Imbinarea
http://www.alchemylab.com/quiz.htm


Fortele opozitiei din tine, al caror conflict te-au mentinut in stare de oboseala
si confuzie atata timp, se unesc in final intr-una singura.


Esti acum pe cale sa traiesti experienta unei imputerniciri care va conferi persoanei tale bucurie si imbunatatirea vietii. Daca operatiunile precedente (Calcinarea, Dizolvarea si Separarea) s-au desfasurat cu succes, numai acele particule de materie care sunt cele mai reale si mai esentiale vor fi ramas in recipientul transformarii. Urmatorul pas in alchimie este Imbinarea, de fapt recombinarea elementelor pastrate, intr-o substanta cu totul noua. Imbinarea este uniunea paradoxala dintre elementele arhetipurilor Foc, Apa si Aer, pentru a produce Pamant.

Imbinarea Psihologica este imputernicirea sinelui nostru adevarat, unirea celor doua aspecte ale personalitatilor noastre-masculin si feminin, intr-un nou sistem sau stare de constiinta. Alchimistii numesc aceasta uniune "Casatoria dintre Rege si Regina", si rezultatul Imbinarii este numit "Copilul Filozofal" , sau "Piatra mai Mica". Dupa ce aceasta stare de constiinta este obtinuta, esti capabil sa discerni clar ce ai de facut ca sa obtii iluminarea stabila, si sincronizarile incep sa apara confirmand faptul ca esti pe calea cea buna. In termeni spirituali, esentele purificate sunt chiar Sufletul si Spiritul tau. Este acum timpul ca aceste forte ale arhetipurilor sa se imbine pentru a hrani copilul lor nou-nascut, care este personalitatea rafinata si integrata. "Doica sa este Pamantul", spune Tablita de Smarald despre aceasta importanta intalnire. In aceasta perioada a increderii reinnoite, trebuie sa cauti activitati care sa fie axate pe pacea sufleteasca. Este un timp minunat pentru retragerea in natura, sau o sesiune de meditatie profunda.
Din multe puncte de vedere, copilul Imbinarii este la fel ca si creatia unui "sine superior" in care caile Spiritului si Sufletului (in sensul gandului rational, agresiv si a simtirii intuitive, pasive) se unesc intr-o stare de constienta mai inalta pe care alchimistii Egipteni o numeau "Inteligenta Inimii". Pentru crearea unui "sine superior" nu trebuie decat sa incepi sa-ti mentii "prezenta" orice s-ar intampla, oricat de incalcite devin lucrurile, oricat de multe emotii izbucnesc in tine, oricat de mare ar fi cruzimea sau inconstienta celorlalti fata de tine. Fiecare problema, fiecare incercare personala, fiecare persoana care te plictiseste sau te deranjeaza este o sansa pentru tine de a-ti dezvolta prezenta de spirit si pentru a-ti crea "sinele superior". In incercarea de a-ti mentine prezenta aceasta in fiecare situatie, iti dai seama curand ca nu poti sa te bazezi numai pe intelect sau pe logica. Ca sa fii cu adevarat conectat la cea ce este real, trebuie sa te folosesti de talente si surse de cunoastere pe care nu poti sa le explici. In final, inveti sa-ti pretuiesti senzatiile si intuitiile la fel ca si judecata rationala, si [astfel] vei reusi sa lucrezi in mod creativ cu orice fel de incercari care iti vor iesi in cale.

Nu uita ca aceste doua modalitati opuse de cunoastere se imbina numai atunci cand este sunt folosite impreuna. Trebuie sa practici Imbinarea personala in fiecare zi, in lumea{viata} de fiecare zi, pentru a face ca "sinele superior" sa devina parte din personalitatea ta. Efortul major din viata alchimistului este creatia acestui camp unificat care sa poata sa reziste la atacurile de ignoranta, nepasare si iluzie, care pot fi intalnite in lume. Senzatia este de unificare intr-un mental unic, o prezenta mai mare. Semne prin care realizam faptul ca in persoana [noastra] are loc Imbinarea, sunt cresterea increderii, stabilitatii si calmului. In loc sa te enerveze stupiditatea, ea te face sa rizi. In interiorul tau, senzatia existentei unei prezente indestructibile, initiale, devine mai puternica pe zi ce trece. Acea prezenta personala este ceea ce alchimistii numesc "Piatra cea Mica", care in mod gradat se va perfectiona si va apare in starea de constiinta atotputernica pe care ei o numesc "Piatra cea Mare".

Inainte de Imbinare o persoana s-ar putea sa fie doritoare de sexul opus, cautandu-si cu ardoare "cealalta jumatate", devenind gelosi si posesivi odata ce au gasit-o. Persoana la care a avut loc Imbinarea poate sa aprecieze in schimb fortele alchimice care lucreaza in relatiile si in cariera sa, si au tendinta sa fie mult mai buni si mai sensibili. O asemenea persoana apare ca fiind echilibrata, avand incredere in sine, si armonia sa interioara este dovada integrarii elementelor din interiorul fiintei sale.

Faptul ca atat corpul fizic cat si mentalul si spiritul fiintei umane trebuie perfectionat este un principiu de baza in alchimie. Si totusi, cum se manifesta Regele si Regina in corpul nostru, si ce este de fapt Copilul Imbinarii lor in termenii fiziologiei umane? Alchimistii Tantrici afirma ca glanda pineala de forma phalica din centrul creierului si glanda pituitara de forma bi-lobara joaca rolul de Rege si Regina. Uniunea lor, obtinuta prin exercitii de meditatie, produce [in creier] o Substanta a Imortalitatii, care se scurge in fundul gatului si este activata atunci cand ajunge in stomac. Acest act sexual intern initiaza o a doua Pubertate, care perfectioneaza si reintinereste corpul.

Alchimie personala - Partea a-treia

SEPARAREA


Incepi sa devii un Luptator Spiritual si trebuie sa acumulezi putere si
prezenta pentru a-ti continua transformarea.
Este timpul sa te ridici din smarcurile personalitatii egotice sfaramate si
sa-ti recunosti Sinele Nenascut. Faramitandu-te in trasaturile si dorintele
tale cele mai de baza, devii constient de esentele interioare si le izolezi
de complexele egotice si elementele inconstiente nedorite. Separarea
personala este descoperirea esentei tale individuale si recuperarea visului
si "aurului" vizionar respins initial de catre partea masculina, agresiva
sau rationala a mentalului tau. Revino acum asupra materialului pe care l-ai
ascuns in trecut si decide-te ce sa arunci si ce sa reintegrezi in
personalitatea rafinata din prezent. Mult din acest material-umbra este
constituit din lucruri de care ti-e rusine, sau care ai fost educat de catre
parinti, religii sau scoli sa le tii ascunse. Separarea este faza prin care
treci dincolo de aceste constrangeri pentru a ajunge la adevarata ta natura,
astfel incat "tu, cel adevarat" sa poti aparea in luminozitatea ta. Este
bine sa incerci sa te examinezi in mod cinstit si sa examinezi trasaturile
pe care sa poti conta mai tarziu in viata.

Din punct de vedere chimic, Separarea este izolarea componentelor dorite
dupa celelalte doua operatiuni de purificare (Calcinarea si Dizolvarea). In
laborator, componentele solutiei poluate obtinute la Dizolvare sunt separate
prin filtrare, reducere, asezare, sau agitare cu aer. Orice material fals
sau nevrednic este apoi dat la o parte, si componentele cele mai de baza ale
materialului prezent sunt astfel revelate. In acelasi mod exista un numar de
Tehnici de Cernere prin care Alchimistul taie prin iluziile lumesti si
prinde ego-ul in obiceiurile si manipularile sale deceptive.

O metoda numita "Cernerea Identitatii" este o meditatie personala in care
doar te relaxezi, te concentrezi asupra respiratiei, si periodic iti pui
intrebarea: "cine este constient?"
In tacerea raspunsului, vei putea sa-ti simti propria constiinta ca fiind la
baza fiintei tale. O alta alternativa este sa stai intr-o camera linistita,
intunecoasa, si sa-ti repeti numele iarasi si iarasi, incercand sa determini
ce semnificatie are el cu adevarat.
Atunci cand observi ca te observi, intri intr-un cerc mental de progresie
infinita - pana cand nu mai este nici o diferenta intre tine-observatorul,
si propria constiinta. Acea constiinta primordiala este o parte importanta
din adevarata ta identitate, adevaratul tau Sine. Din focalizarea intensa a
constiintei tale asupra ta, individualitatea se disperseaza
intr-un taram fara limite si este inlocuita de ceva atat de vast si de etern
incat moartea insasi devine o imposibilitate de care iti vine sa razi.
In timpul Separarii iti dai seama ca lipsa personalitatii dominate de ego nu
reprezinta extinctia, ci singura viata adevarata.

"Vantul o poarta in abdomenul sau" spune Tablita de Smarald despre aceasta
faza. Alchimistii au vazut aceasta ca fiind impregnarea personalitatii cu
ceva cu totul nou, pe masura ce esentele noastre adevarate prind viata si
stralucesc prin apele namoloase ale Dizolvarii. Acum este treaba elementului
Aer sa izoleze si sa invioreze materialul care merita atentie in continuare.
In afara de tehnici psihologice, exista un numar mare de metode fizice
pentru Separarea trupeasca. Unele din aceste metode dateaza cu mai mult de
3,500 de ani in urma, pornind de la alchimistii Egipteni care predau
tehnicile de respiratie spirituala in orasul lui Akhenaton. Aceste metode se
concentrau asupra lucrului cu forta vitala subtila pe care "Vantul o poarta
in abdomenul sau". Cunoscuta in alchimia Hindusa ca "prana" si in alchimia
Taoista ca "chi", aceasta rasuflare vitala este responsabila de starea
sanatatii unei persoane si poate fi deasemenea stapanita pentru
transformarea noastra psihospirituala.
Cei care nu au inceput inca procesul de Separare pot sa fie din cale afara
de asertivi si dominatori, refuzand sa compromita chiar in lucrurile cele
mai marunte. In cel mai rau caz ei sunt manati de frustrare si manie, si se
comporta cu cruzime sau violenta. Pe de alta parte persoanele care au trecut
prin separare sunt curajoase si indraznete, de multe ori initiand schimbari
majore in lume si in vietile celor din jurul lor. In decursul separarii esti
nevoit sa inlaturi tot ce este altceva decat esenta cea mai pura a celor ce
te inconjoara. Alchimistii numesc aceasta faza interactionarea cu "adevarata
semnatura" a fiecarei persoane, lucru, eveniment sau situatie.

Sabia pe care o folosesti ca sa tai si sa ajungi la realitate este propria
constiinta, ascutita ca sa penetreze prin cea mai adanca iluzie. Tu iti
ascuti aceasta sabie a cunoasterii traind pe muchia care se afla intre
aceasta lume si urmatoarea, intre materie si mental, intre viata si moarte.
Nu te mai cufunzi total in viata zilnica lumeasca, ci te sacrifici pentru o
realitate mai inalta. Modul in care suntem atenti la lumea de fiecare zi se
numeste "prima atentie", si majoritatea oamenilor nu cunosc decat acest
singur mod de a stabili un raport cu lumea. Totusi, daca lasi la o parte
judecarea si folosesti Cea de A Doua Atentie, poti sa simti lucruri
deosebite despre caracterul celorlalti, secretele lor cele mai adanci, si
chiar starea lor de sanatate. Pentru a-ti dezvolta cea de a doua atentie,
incearca sa detectezi adevarata semnatura, ceea ce Tablita de Smarald
numeste "corespondenta" dintre "deasupra" si "dedesubt", intre Divinitate si
lucrul Sau.

Alchimie personala- Partea a-doua

Alchimie Personala 2 - Dizolvarea
http://www.alchemylab.com/quiz.htm

Esentele mai adanci si energiile sufletesti se ridica la suprafata
In acest moment al transformarii noastre, simtim un potop de imagini si sentimente care isi au originea in subconstient. Pe masura ce devin adulti (sau se adultereaza), multi oameni simt ca au pierdut o parte pretioasa din ei insisi si ca traiesc vieti neautentice si superficiale. Sufletele noastre sunt disperate incercand sa supravietuiasca intr-o lume in care domneste seceta spirituala, si avem din ce in ce mai putina energie psihica la dispozitie. Scopul Dizolvarii psihologice este dizolvarea credintelor rigide si a ramasitelor de falsitate egotica care opresc "apele" puternice ale mentalului subconstient. O energie enorma poate fi generata atunci cand apele oprite din curgere sunt eliberate, iar ego-ul este umilit de confruntarea sa directa cu energiile primare ale subconstientului. Aceasta energie enorma poate fi folosita pentru vindecarea corpului si a mentalului, si pentru a hrani transformarea noastra continua.

"Mama sa este Luna" - asa descrie Tablita de Smarald al doilea pas in transformarea alchimica. Asa cum Focul este elementul Solar, Apa este elementul Lunar. In timpul Dizolvarii, puterile lunare, fluide, exprimate in vise, viziuni, impresii psihice si senzatii corporeale, capata precedenta fata de abordarea lineara a mentalului rational. Succesul Dizolvarii implica renuntatea la nevoia de a controla, permisiunea oferita sentimentelor de a curge liber, si gandurilor si senzatiilor suprimate de a iesi la suprafata. S-ar putea sa ne simtim coplesiti de imagini, de impresii fara cuvinte, si senzatii stranii. S-ar putea sa te simti neclar, ca si cum ai pluti cu adevarat fara nici un rost pe o mare enorma, insa nici acesta nu este decat un proces temporar pe calea lunga catre reinnoire si perfectionare.

Persoanele Nedizolvate au tendinta sa-i judece/condamne pe cei din jur, sa fie lacome, predispuse la excese, si in relatiile cu ceilalti pot fi considerate egoiste. In asemenea persoane, procesul de Dizolvare are ca rezultat o retragere a proiectiilor mentale si a judecarii, si o terminare a obiceiurilor bazate pe pareri, lucru care are ca rezultat o fiinta care emana o prezenta copilaroasa, maleabila si fluida. Aceasta fiinta nu se mai teme sa exprime ceea ce este "in interior". Rezultatul este o eliberare a energiilor folosite anterior pentru a sprijini personalitatea falsa. La acest stadiu, omul trebuie sa faca un efort deosebit pentru a recunoaste influentele spirituale mai adanci care lucreaza in viata sa. Forte puternice se ridica la suprafata, si trebuie sa ne pregatim ca sa le tinem in control.

In termeni chimici, al doilea pas in procesul de purificare este dizolvarea cenusii rezultate in urma calcinarii in apa sau acid. Cenusa dispare, ca si cum s-ar fi intors la starea sa originala, nediferentiata, si alchimistii au vazut in acest lucru o reintoarcere la starea de inocenta, o reintoarcere in uter in vederea renasterii. Chiar simbolul pentru Dizolvare este Retorta, care arata pe undeva ca un uter.

Meditatia este un instrument puternic care s-a folosit de secole pentru a reintra in aceasta stare primara, intrauterina, si ea este bine sa se practice in mod regulat. Avand in vedere ca visele poarta si ele putere de Dizolvare, este necesar sa lucram cu visele pentru a deschide o noua creativitate, pentru a face noi conexiuni, si pentru a restructura noi obiceiuri. Visele poarta cunoastere importanta venita din subconstient in legatura cu probleme de sanatate, evenimente din viata si relatii, pe care ego-ul refuza sa le recunoasca. De fapt, Carl Jung a devenit interesat de alchimie pentru prima data atunci cand a observat bogatia de imagini de esenta alchimica in visele pacientilor sai.

Pentru a incepe sa acordam atentie viselor, trebuie in primul rand sa le consideram a fi informatii importante. Majoritatea oamenilor au o multime de vise in fiecare noapte, pline de semnificatii si cunoastere, dar pe care le uita la trezire. Foarte repede, la trezirea din somn, ego-ul ia in primire cu planificarile si schematizarile sale vesnice. In afara cazurilor in care apare un cosmar sau un vis care se repeta, multi oameni nu-si amintesc propriile vise. Asa ca primul pas in lucrul cu visele noastre este sa acumulam material de vis. Este bine sa avem un carnetel de scris sau un aparat de inregistrat langa locul unde dormim, astfel incat sa ne formam obiceiul de a sumariza si inregistra in el visele noastre, chiar daca ne trezim in miezul noptii. Dimineata este bine sa ne formam obiceiul de a sta in pat dupa ce ne-am trezit, cateva minute, incercand sa ne reamintim visele din timpul noptii. Jurnalul nostru de vise poate sa contina interpretari proprii ale viselor noastre, pe care putem sa le comparam cu cele ale prietenilor nostri, sau cu interpretari din numeroasele carti cu interpretari de vise. Trebuie sa pastram in minte faptul ca visele sunt informatii foarte personale despre ce se intampla in viata noastra proprie, si imaginile nu au aceeasi semnificatie pentru toata lumea. Interpretarea viselor deci trebuie sa se faca in contextul situatiei noastre actuale, a sentimentelor noastre, si a stadiului nostru de transformare.

O metoda de dizolvare simultana a corpului si mentalului este "postul". Nu numai ca postul purifica corpul de toxine si efecte ale excesului de indulgenta, dar el si activeaza un fel de reactie naturala de vindecare. Postul a fost folosit in tratarea multor boli, si beneficiile psihospirituale ale postului sunt recunoscute in toate religiile lumii. Prin post se poate clarifica mentalul, se poate reimprospata memoria, si postul poate conduce chiar la experiente mistice. A posti este deci un mod de a deveni mai puternic, prin renuntare - un fel de respingere activa a tentatiilor.

Alchimie personala - Prima parte

1. Calcinarea - Intrarea intr-o perioada de intensa transformare fizica, mentala si spirituala.
http://www.alchemylab.com/quiz.htm

Pe calea vietii, omul intalneste un anumit proces de schimbare profunda, in care sparge iluziile vietii de fiecare zi, si cauta un adevar mai mare si mai profund dupa care vrea sa-si traiasca viata. Totusi, pentru a transforma in mod permanent ceva, este necesar ca lucrul respectiv sa fie redus la ingredientele sale cele mai fundamentale. Tot zatul, falsitatea, si materialul care este in plus trebuie purificat. In alchimie, aceasta operatiune se face cu grija, pentru a reusi corect si complet. Tablita de Smarald (a lui Hermes) ne spune ca "tatal sau este Soarele", alchimistii numesc aceasta operatiune in care se foloseste focul, "calcinare", iar simbolul sau este "creuzetul". (in eng. "crucible", care are si semnificatia figurativa de "calvar"). Calcinarea insemneaza literal "redus pana la os", prin arderea intr-o flacara deschisa. In laborator, ea este incalzirea unei substante in foc, pan a cand nu ramane decat o movila de cenusa alba. La nivel personal, cenusa respectiva reprezinta esenta purificata a personalitatii omului, 3/4 din sinele real dezbracat de toate pretentiile. Cei care nu intra in procesul de calcinare cu atitudinea potrivita, o pot considera o experienta negativa si chiar inspaimantatoare.
Semne care indica o atitudine gresita sunt frustrarea continua si mania. Omul simte ca totul ii merge rau in viata, orice ar face. Tot ce incearca i se intoarce impotriva. Acestea sunt focurile calcinarii care iti ataca propriul ego, propria aroganta, gandurile comune, naravurile. Oricat de ciudat ni s-ar parea, calitatea constiintei proprii sau atitudinea interioara determina foarte mult cum te trateaza viata, ce fel de "justitie" vine catre tine in viata de zi cu zi. Singurul mod de a intampina calcinarea este prin modestie/simplitate/blandete, si sacrificiu. Fie ca vrem fie ca nu vrem, acest proces ne aduce catre un nivel mai inalt de constiinta , si cu cat ne agatam de nivelul anterior, cu atat devin mai fierbinti focurile calcinarii.
Pe plan psihologic Calcinarea reprezinta distrugerea aspectului plumburiu din constiinta, care reprezinta ego-ul, iluziile si auto-deceptiile pe care acesta le mentine pentru a se proteja sau introna pe sine. Calcinarea personala este eliberarea de constrangerea ego-ului care impamanteaza, si inlocuirea lui cu Sinele adevarat, care se afla pe un plan mai inalt al realitatii. Pentru cei mai multi dintre noi, Calcinarea este un proces natural, care invata despre umilinta, pe masura ce suntem asaltati in mod gradat si invinsi de diverse necazuri si probleme de viata. Oamenii prinsi in procesul de calcinare se simt de multe ori ca si cum ar fi prinsi in flacarile iadului, care ii ard si-i fac sa sufere intreaga viata, fara sa reuseasca sa scape. In mod surprinzator, numai dupa ce aceste flacari au incetat sa arda, incepe si procesul de transformare, pentru ca singura cale de a scapa din iad este sa te ridici si tu odata cu flacarile.
In aceasta faza primara de transformare, omul trebuie sa-si porneasca el insusi focul constiintei si sa-si concentreze toate gandurile, obiceiurile, pretentiile, si judecata critica. El trebuie sa fie complet cinstit in toate situatiile, in toate relatiile cu cei din jur. In acest fel, el invata sa recunoasca falsitatea si sa-si arda gandurile plumburii, cristalizate ca sa devina reactii robotice sau raspunsuri neintentionate, care par sa plece de capul lor fata de diverse persoane si evenimente. In timpul calcinarii, se pot folosi flacarile constiintei pentru a arde prin iluzii, auto-deceptie, mecanisme de aparare/justificare, bigotism, si toate celelalte dogme si drame ale Ego-ului Tiran care uzurpa locul Sinelui Transpersonal, conducatorul de drept al personalitatii. Asa cum cunoastem din povestirea despre Graal, imparatia personalitatii noastre se ofileste si decade, daca regele sau de drept nu este restaurat. C alcinarea controlata incepe cu o capitulare/cedare a mandriei si vanitatii noastre inerente, printr-o diversitate de discipline spirituale care aprind flacara introspectiei si auto-evaluarii.
Inainte de inceperea Calcinarii, omul este incapatanat, materialist, si se teme de schimbare. Singura calitate care poate fi eventual gasita la o asemenea persoana este un tip de spirit practic, nascut din obisnuinta de a-si vedea visele mereu daramate. Cei care au trecut prin calcinare nu mai privesc lumea de la nivel de ego, pentru ca ei si-au descoperit o alta identitate, mai adevarata, in Templul Sufletului. Oamenii care se afla langa persoanele care eu trecut de procesul de calcinare le descriu ca fiind "odihnitoare". Acest lucru se datoreaza senzatiei de libertate pe care o simti atunci cand cel de langa tine nu incearca sa te manipuleze sau sa te controleze prin deceptia propagata de ego-ul sau.
Este deci important ca cei care trec prin procesul de calcinare sa-si aminteasca faptul ca este important sa pastreze o stare de modestie/simplitate/blandete, sa caute noi profesori, sa citeasca carti despre alchimie/transformare personala si alte stiinte spirituale, si sa fie deschisi fata de nou. Ei trebuie sa inteleaga faptul ca punctul de vedere al ego-ului este materialist si ingust, si de aceea este important sa se concentreze mai mult pe senzatii intuitive, forte invizibile si adevaruri care se mentin.

O semnificatie a rugaciunii " Tatal Nostru "

Preluat de pe un grup de samanism:



Avantajele rugaciunii
Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei corpului uman, sunt urmarea "otravurilor cognitive", secretate de gandurile negative. Astfel in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn "think positive" s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor.Cayce spunea: "Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiona benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale".Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru.Totodata , el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta."Trebuie sa incerci sa resimti fiecare val de semnificatie al fiecarui verset, sa extragi sensul energetic al acestuia si sa il directionezi catre organul in cauza, sa simti cum acest verset curge prin corpul tau. Caci se produce in corpul fizic un raspuns la reprezenta-rile corpului energetic: se construieste astfel o reactie chimica, fiind posibila vindecarea", concluziona autorul



Iata dar dupa Edgar Cayce, corepondenta intre versetele rugaciunii si principalele glande endocrine stimulate:




TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului

SFINTEASCA-SE NUMELE TAU actioneaza asupra glandei pineale

VIE IMPARATIA TA deschide tiroida si regleaza functia acesteia

FACA-SE VOIA TA PRECUM IN CER deschide tiroida

ASA SI PE PAMANT actioneaza asupra timusului

PAINEA NOASTRA CEA SPRE FIINTA DA-NE-O NOUA ASTAZI deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine

SI NE IARTA NOUA GRESELILE DUPA CUM SI NOI IERTAM actioneaza asupra glandelor suprarenale

SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA actioneaza asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni

SI NE FERESTE DE CEL RAU actioneaza din noi asupra timusului

CA A TA ESTE IMPARATIA actioneaza din nou asupra tiroidei

SI PUTEREA actioneaza asupra glandei pineale

SI MARIREA redeschide pituitara

AMIN formula de inchidere a acestor centri energetici si de reconectare la planul terestru.




Astfel Cayce este de parere ca riscul aparitiei unor boli sau afectiuni nervoase este nealarmant pentru persoanele care gandesc pozitiv sau se roaga in mod frecvent..


Este adevarata aceasta informatie, adica legatura vibrationala intre rugaciunea Tatal Nostru si glandele endocrine, ea este recunoscuta astazi si de preoti din ce in ce mai multi recunosc acest fenomen.


Ce este de adaugat, e faptul ca rugaciunea aduce in cimpurile energetice umane, in aura, energia divina, lucreaza asupra sistemului nervos, apoi pe glandele endocrine in special pe hipofiza, glanda raspunzatoare cu neurotransmitatorii (dopamina si adrenalina si altii) apoi starea informationala de bine este transmisa tuturor celulelor cu ajutorul aparatului circulator si in special al sistemului sanguin.



Parintele Arsenie Boca, arata in cartea sa ,,Mare indrumator al sufletelor in sec.XX" ca: ,,adevarat este ca o baza biologica a patimilor si a urmarilor lor o formeaza si glandele endocrine al caror echilibru sau dezechilibru functional se rasfringe in toata fiinta omeneasca''.


Mai adauga parintele,,oamenii au ajuns in robia patimilor, cenzura mintii lor a slabit si omul si-a pierdut libertatea. Fiecare patima poate fi o caramida a unui zid care il indeparteaza pe om de Creatorul sau.


Sa alegem sa incetam a construi zidul, sa incercam a darima ceea ce a fost construit pentru a ne resacraliza asa cum am venit in chip de copil plin de Dumnezeu. Putem face acest lucru prin rugaiuni si post, asa cum frumos ne spune acelas autor:,, trupul ne se poate trata decit prin post, pentru ca atunci puterile potrivnicului slabesc si porcii patimilor nu mai vin sa se scalde,nemaiavind locas, postul putind lucra chiar si asupra patimilor mintii- ochii vad lucrurile, mintea vede gindurile.


Pentru a fi de ajutor am sa va dau o formula a vietii armonioase, in opinia mea:


E(entuziasm) = GP(gandire pozitiva)+ I(intuitie sau Inger pazitor)& LP(lipsa prejudecati= a nu-l judeca eu pe aproapele meu, a nu ma face Dumnezeul lui)+R(ratiune= a sti sa imbin subiectivitatea cu obiectivitatea) , toate cu V(vointa de actiona sa fac scimbarea necesara)+ P (puterea sensibilitatii creste prin evolutie spirituala si chiar materiala).


Sa va fie de folos!

SCARLAT DEMETRESCU in memoriam

..În accepţia lui Dumnezeu, Universul are "n" dimensiuni. Unii spun că spaţiul are trei dimensiuni, gândindu-se la forma sferică prin care se răspândesc undele sonore, luminoase, cuantele de energie ce formează gândurile. Dar Universul, în accepţia sa totală, completă, este "n"-dimensional. Nu poate fi limitat la forma unei sfere. În jurul lui Dumnezeu-Tatăl, care nu este într-o sferă, planează "n" Universuri. Şi nu mai cred că Universul lui Dumnezeu al nostru este central faţă de celelalte Universuri. Acest Univers poate fi plasat oriunde în spaţiul "n"-dimensional. Există Entităţi Superioare pe acelaşi nivel cu Dumnezeul nostru, sau pe alte nivele, care dirijează restul de Universuri. Toate Universurile au "n"-dimensiuni, pe diferite nivele de vibraţie. Odată cu moartea fizică, spiritul trece în planul astral; fiind nevăzut cu ochiul liber înseamnă că materia astrală are o frecvenţă de vibraţie superioară celei din planul fizic. Deci, spaţiul tri-dimensional este o creaţie a minţii omeneşti îngrădite.

ELOGIUL INSOTITORULUI

...Sau Calauzei,cea menita sa.ti poarte gandul si sa te faca sa pasesti pragul zonei
crepusculare,acolo unde nu ai voie sa treci singur.El,Insotitorul,Ea Calauza,el omul,cel a carui lista nu contine,de multe ori,nici un nume...sau contine doar unul singur... Sunt rand pe rand stapan si sclav si hotarasc si sunt hotarat in aceeasi masura in care celalalt hotaraste in privinta mea si se lasa hotarat de mine.El imi accepta supunerea,ca premisa,a eliberarii lui.El imi accepta autoritatea,ca semn al libertatii mele sporite,si imi cere sa ma supun,in numele autoritatii si libertatii lui....Suntem in aceeasi masura liberi si inselati de libertatet.Eu imi piegd puterea prin eliberarda celuilat si mi.o pastrez mereu prin supunerea lui acceptata. Adesea nici El nu stie daca te poate trece pragul;dar chinul tau interior,bajbaiala asemeni orbului care exista exterior doar instinctiv,incertitudinea si,uneori,groaza ca s.ar putea sa...sa nu...toate acestea nu fac decat sa se prabuseasca,rand pe rand,doar in sinele sau,eliberandu.l astfel pe al celuilalt,pe al celui insotit si apropiindu.l,din ce in ce,de punctul in care...Toate acestea nu au drept de exprimare publica,altminteri spulbera si ultima farama de incredere. Si,doamne,sunt atatia oameni care se agata cu disperare de aceasta ultima farama,de incredere,jucandu.si existenta la aceasta ruleta care nu intotdeauna(ba chiar,vai,atat de rar!)are sansa de a fi oprita de El ...Clivajul interior si caderea in lumea din launtru ii apartin in exclusivitate,la fel si lacrimile.Insotitorul exista oare?Sau numele sau este doar numele nevoii de celalalt?Stie,El oare,ca insoteste?Desigur,si inca prea bine;dar o face detasat,senin,implacabil,aproape desprins de el insusi,ca si cand nu mai conteaza deloc,nu mai inseamna nimic in economia Caii pe care merge. [...] Si bunii si raii,si mai putin buni si mai putin raii,toti laolalta, - toata Echipa cu care,vrem nu vrem,trecem prin lume... Iubea ,si iubea el pe toti acestia?Ce putea sa spuna el,incercand sa dea la o parte frazele umanitariste,care nu costa nimic,fiind bune si pentru victime si pentru ceilalti,era mai mult o senzatie...starea lui,accentuata in momentele de oboseala,cand lupta,unul contra celuilalt pare sa se estompeze...dar senzatia,senzatia vie ca face parte dintr.un tot,ca e un Insotitor al tuturor celorlalti si ca toti din jurul lui,sunt,vor fi,si nu vor mai fi intr.o zi pe pamant, - dar si fiind,si nemaifiind,ei vor fi de fapt legati,pe vecie,legati laolalta in complicata cronica a unei istorii inca nescrise,imposibil de scris,sau de fixat,ea fiind insasi trecerea aceea sfasietor de unica si de ireparabila,in care nu atat moartea apropie,inrudindu.i pe toti cat si tocmai acest lucru oamenii il uitau - cat intamplarea,sansa,fericita ori nu,de a calatori impreuna,o singura data si pentru totdeauna,o anumita bucata de drum,unic si el,sub o anumita conjunctura a stelelor,de nerepetat si ea......El,Insotitorul,a carui stea calauzitoare arde in masura in care el insusi este torta pe un rug de suflet...Fiecare se intalneste cu ceea ce,constient sau inconstient,cauta.Vorbesc despre intalnirile care au un scop precis,nu despre prostii.Caci daca ne intalnim pe strada cu o persoana oarecare,aceasta intalnire nu poate avea o consecinta decisiva asupra vietii noastre.Dar poate sa aiba o astfel de urmare atunci cand intalnirea nu a fost intamplatoare si,mai ales,atunci cand aceasta intalnire a fost provocata de puterile nevazute care actioneaza asupra noastra.Eu nu am intalnit intamplator pe...; intalnirea noastra,chiar daca in momentul acela nu parea,a avut o importanta enorma.Dupa aceea,timpul isi face datoria de a aseza faptele in ordinea cuvenita,astfel ca lucruri care la inceput par sa nu aiba nici un rost,isi dobandesc mai apoi intreaga lortranscendenta.Prin urmare,trecutul nu este ceva cristalizat,asa cum presupun unii,ci o configuratie care se schimba pe masura ce inaintam in viata si care isi realizeaza adevarata semnificatie in clipa in care ne punem mainile pe piept,clipa cand acest trecut ne petrifica pentru totdeauna.Daca in momentul acela ne.am putea intoarce privirile spre el(si probabil muribundul o face ) am vedea in sfarsit,privelistea reala in care ni s.a pregatit destinul.Mici amanunte pe care le.am desconsiderat candva s.ar dovedi acum ca niste avertismente definitive sau ca niste melancolice despartiri pentru totdeaunaeu nu sunt cel adevarat/eu sunt meschin brutal/intolerant/dumnezeule sunt orb/bajbai cu palmele peste trupuri/sunt orb/mi.am pierdut aura/fata frumoasa fata trista/eu nu sunt decat/insotitorul (alter ego)adevaratul loc de nastere este acela unde pentru prima data ai aruncat asupra ta insuti o privire patrunzatoare.Intaile mele patrii au fost cartile...Si totusi mi.au placut unii din dascalii mei,acele raporturi straniu de intime si straniu de selective care exista intre profesor si elev.Sirenele care canta in adancul unei voci sparte ce.ti reveleaza pentru intaia oara o capodopera sau iti dezvaluie o idee noua.La urma urmei,marele seducator este Socrate...(memoriile lui Hadrian)Cum cultiva Insotitorul relatia sa cu cel insotit?Cu infinita atentie,isesizabil,exercitand involuntar acea pasnica agresiune menita sa...in mereu acelasi si mereu altul,joc in care tradarea este exclusa - si aici,ca si in orice alegere(involuntara si deliberata),ori esti,ori nu meriti sa fii,purtator al unui har si al unei stele ce ti.au fost sortite,de care te faci raspunzator numai in masura in care stii cum sa ti le porti.Si in aceasta circumstanta- iar exemplul Mantuitorului este,poate,de departe cel mai relevant- recursivitatea este inoperanta,datul functionand in cerc inchis.Insotitorul Insotitorului este el insusi,cu intrebarile si nelinistile sale interzise la comunicare.El este cel senin,cel impacat cu soarta sa si cu Dumnezeu,cel chemat a.si implini menirea,simplu,irevocabil si etern.Evident,intr.o eternitate ce nu.i apartine,confirmata sau nu doar de cei carora,pentru un timp sau pentru toata viata,le.a stat alaturi,insotindu.le pasii pe Calea lor.Mai mult decat pilda el nu poate fi.El nu se poate oferi decat pe sine,deliberat si cu privirea senina.El poarta in sine,precum imemorialile zacaminte ale adancurilor,uriase resurse de tandrete,intelegere si iubire neconsumate,punandu.se chezas pentru ele(sarut si flacara/in piept arsura/si rana inimii fara de scut)Amestec de rigoare si asceza,de apropiere si distanta,de iubire si raceala,de intelepciune si pierdere a sinelui,Insotitorul doare.Intre triumf si uitare- continua pendulare strict incifrata interior,interzisa la implinirea prin cuvant - ,menirea lui este sa ajute pe cei din...aura sa sa se apropie de ei insisi,descoperindu.se,regasindu.si sinele (avand revelatia sinelui propriu) Cel mult,tristetea Insotitorului poate capata nuanta unui scepticism fundamental,esential : "Iarta-i Doamne,ca nu stiu ce fac! " ,ce traduce,insa,in subtext constiinta unui adevar mult mai crud: Iarta.i ,Doamne,pe toti! /Ei stiu prea bine ce fac....sunt momente cand disperarea de a strivi pe buzele mult prea secatuite de atatea cuvinte...de a picura pe lutul ars lacrima frageda a vietii,plansa dintr-un fruct irepetabil...de a strange,in caldura palmelor,macar o frantura infinita dintr.un prea incercat de furtuni timp de vreme...de a atinge cu iluzia soaptei unei mangaieri...de a apropia pleoapele,cautand cu dincolo-de-privirea...de a smulge luminii fructul oprit...cand disperarea sublimeaza intr.o tandrete de care mi.e teama...care uneori devine insuportabila,tragandu.ma ,totusi,in adancurile ei,fara putinta tagadei,absorbindu.ma ,explodand incandescenta peste viata si moartea mea...cand tot ce simt... m.as scufunda in adancuri si as lasa ploile sa.mi spele urmele pe care le voi fi lasat vreodata pe pamant,nimeni sa nu.mi mai stie vreodata Calea... ... sunt momente cand totul devine o continua pendulare intre realitatea palpabila a soaptei,privirii,mangaierii si jocul imaginarului,flacara amplificata a visurilor purtand cu ele franturi razvratite,rabufnind din hauri...cand tacerea explodeaza interior iar tumultul furtunii izbeste,naruind,surpand faleze inecate in ierburi...cand vreau mai mult decat pot si nu pot...cand suvoiul de lumina devine prea orbitor si palmele nu.mi mai sunt de nici un folos,aricat as lupta sa.mi acopar ochii...degeaba,privirea interioara este arsa,pleoapele nu mai pot nici ele. si atunci?mai are rost sa.mi acopar ochii in continuare?...[...] Acest miracol al dobandirii eului prin dedublare si prin iubirea de altul isi capata expresia sensibila in mangaiere.Din clipa in care parcurg conturul altui trup,eu il iau pe acesta in posesie si totodata imi livrez trupul in mangaierea mea. [...] Cand cineva mangaie,el atinge hotarul a ceva care nu are inca nume si pentru care singurul cuvant potrivit este "tu" .Insasi mangaierea creeaza identitatea teritoriului ocupat. [...] Fiecare mangaiere este o celebrare a eului meu,pe care insasi mangaierea l.a facut cu putinta.Sunt mangaiat,deci sunt.Acest miracol al dobandirii eului prin dedublare si prin iubirea de altul isi capata deopotriva expresia sensibila prin insotirea mainilor.In esenta mainii rezida ambiguitatea faptului de a lua si de a da.Ma deschid si inmanez,dau de la mine si trec in posesia altuia ceva care in felul acesta inceteaza sa fie al meu[...] Datul si luatul se succed ca functii diferite ale mainii,care in felul acesta inchide in sine posibilitatea unor acte cu semne opuse.(lucianu)...El nu are voie sa cada,nu are acest drept.De vreme ce a apucat sa se hotarasca,sa hotarasca in privinta a ceva si,mai ales,sa isi asume hotararea intru proiect a cuiva,el devine raspunzator in fata Marii Instante de restul actelor sale.Aceasta raspundere.de a da seama atunci si acolo,anuleaza dreptul la marea trecere,pana in momentul fapturii proiectului. "ce e de facut cand nu e nimic de facut? " E de meditat asupra clipei acute,e de detasat grav in fata,de a te privi,o farama,din afara ta; e de intors cu fata spre cer,e de mers mai departe...cand nu mai e nimic de facut,e de mers mai departe,pentru ca asa trebuie.E de repliat in jurul proiectului,e de invelit acesta cu fiinta lui si e de implinit...la fel de egal cu sine si la fel de detasat,dar acum innobilat oarecum de viziunea lucida a vamii...Luntrea lui Caron va continua sa astepte,intrucat menirea lui nu este inca implinita.Si aceasta a fost un semn...El nu merita,deocamdata,calatoria spre taramul.....Te.am intuit,te.am gandit,te.am asteptat...acum,in iarna,cand taisul gerului cheama la acest recurs al sinelui echivalent cu prabusirea in miza...devin tot mai egal cu mine insumi...aproape ca devin tot mai...abstract,intr.un moment in care fiinta din mine...mama,iti jur,de nimeni nu am nevoie,urlu disperat,mintind atroce...in care trebuie sa infrunt si sa jonglez tributul de platit fiintei din mine - simplul sarut,cel adevarat,ba nu,toate sunt adevarate,cel care...daca s.ar petrece,ar despica brazii si ar sfasia stancile,crapand inimile muntilor,intr.un infarct geologic absolut,imemoriabil...cred ca nici eu nu am fost prea departe de el,o data ce am apucat,pentru o frantura de timp,sa ies putin din mine si sa revin cam grabit si cam temator...sarutul...sarman inconstient,cum poti cere,pentru o clipa,sa gandesti macar ca absentei si anormalului,ca reguli ale lumii transformate in sistem,ii pot lua locul picatura de lumina,farama de poezie,aschia de inefabil...cum poti,bezmetic visator,cu pretentii de poet,sa crezi ca...unde este norma?...unde este limita?cum mai poti spera,disperatule,ca mai poti face ceva atunci cand vezi ca nu mai e nimic de facut?citeste,citeste si ia aminte,ratacitorule care ai cazut in viata prea tarziu pentru a fi prea devreme,tu,omule,insotitor de ingeri......si abia atunci incepe adevarata proba de foc,in asteptarea de celalalt,cand prudenta si precautia lui trebuie sa fie maxime -nu,El este cel caruia trebuie sa i se raspunda,ci intotdeauna celalalt,nu despre El este vorba niciodata in propozitie,ci mereu despre celalalt...nu despre lacrima lui de omenesc,sfaramata de vreun stei al existentei sau strivita in vreo baltoaca a realului,sau topita pe o privire incinsa de prea-ndelunga scrutare a orizontului - nu despre lacrima lui de omenesc,bauta inconstient sau jucata cinic la ruleta este vorba,ci despre celalalt...atunci cand "situarea inlauntru" celalalt,cand "insotirea" celuilalt,cand,daca vreti,preluarea in "proiect"devin,simplu,iubirea de celalalt,o iubire nedeclarata(caci in acest destin,declaratiile sunt interzise;totul este sau nu este),dar o iubire,i.as spune,aplicata,sistematica,aproape "gospodareasca",intr.unul din sensurile sale,daca imi este permis jocul semantic,fata de raphael...cand aceasta insotire devine dincolo-de-iubire,devine Calea pe care si El si celalalt au consimtit sa se aseze...'Zeii nu daruiesc orbeste.Darul lor are un talc si cel care il primeste nu poate fi ales intamplator.El s.a pregatit indelung sa astepte darul acesta.Si cand il primeste,nici el nu il primeste orbeste.Daruitorul si cel daruit sunt legati laolalta prin dar.Cand darul vine de sus,cel daruit trebuie sa fie la inaltimea lui nu numai prin felul recules de a se bucura.Cel daruit nu primeste darul orbeste,prin dar el comunica cu daruitorul si este atras in preajma lui.A da curs acestei chemari este unicul fel de a cinsti darul zeilor...(lucianu)...Exista,oare,o rationalitate a acestei situari?De unde si cine confera Lui dreptul de a turna puterea sa,de a se turna in celalalt?De ce consimte celalalt sa bea din aceasta apa,dand astfel drept de existenta unui gand,panandu.si,deliberat,libertatea sa sa curga la rand cu gandul lui?De ce nimeni,nimeni(si in primul rand,El)nu obliga,ci totul este doar o senina consimtire,o con.simtire eliberata de valenta resemnarii,un fel daca vreti,de validare superioara a gandului Lui,al celui chemat sa ofere...E bine?Nu e bine?Se risca?Nu se risca?In fond,ce importanta mai au aceste intrebari, in masura in care,de la un punct incolo,destinele lui si al celuilalt se ingemaneaza,se impletesc,curg impreuna asa cum nasc,unele din altele,sunetele viorilor in dublul concert de bach...si tocmai aceasta iubire aplicata,sistematica este altceva decat...este bucurie,este implinire,este regasire de sine...este menirea lui,cea infaptuita,pentru ca dincolo de acest proiect se va pune un altul,si dincolo de acela inca unul,evident nestiute deocamdata,dar nu asta e important,ca ele sa fie stiute,ci sa fie...sa fie intru aceeasi Cale care...chiar daca El este nefericit o clipa,o zi sauo eternitate,fapt fara prea mare importanta - la urma urmei nefericirea Lui,sau detasarea lui se scufunda undeva departe,in tacerea brazilor,in ninsoarea ireala ce acopera cu tacere dureri,lacrimi sau saruturi neamplinite...intru aceeasi Cale deja prefigurata particular sau fiece sunet din acea muzica fabuloasa,ezoterica,revarsata pe campuri de aur sunt doar semne,sunt confirmari...sunt chemarii......Dumnezeule,am vorbit atat de mult in launtrul meu si am tacut atat de mult in afara mea...Este ca o penitenta pe care o accept si o constat,plimbandu.ma pe strazi pustii acoperite cu zapada,ori pe aleea ce duce spre castel...continuu sa tac,sa tac,sa tac in afara mea,intr.un crancen fara-de-sine caruia,probabil,doar ochii ii mai pot da o licarire de adevar...continu sa vorbesc inlauntrul meu,iar cuvintele nu trebuie sa razbata altfel decat cenzurate in tiparul scrisului - singura gura de aer proaspat ramasa in comunicarea cu exteriorul...altminteri,legea tacerii .....iar El tace,continua sa taca si sa intocmeasca proiecte,idei si ganduri fabuloase,sa le puna cap la cap intr.un launtru populat cu lumi intregi de poezie...azi a fost,literalmente incredibil,El parcurgand holuli,sali,alei,mangaind absent cu privirile structuri,incadramente,nise,mobilier,interioare,oglinzi venetiene si simtind langa umarul sau,aproape,din spate,respiratia calda,gestul,atingerea imateriala...este incredibil...de unde atata concretete intr.o suma de gesturi care nici macar n.au fost comise?Iar toate continuau sa evolueze pe dinaintea ochilor sai,in clipe in care launtrul era bantuit de absente esentiale...probabil cadrumul invers,catre iesire si clipele de reculegere din biserica manastirii vor mai fi potolit cumva incredibila concretete a pasilor care sunau vatuit,infundat,in surdina,aproape aproape,...de unde atata concretete a imaterialului?doar daca... ORICE SENTIMENT AUTENTIC SE DESFASOARA CA DRAMA.Prea delicat pentru noi,el poate sa se destrame in urzeala calculelor menite sa apere linistea lui aici;prea firav pentru el,el poate sa ne destrame,neputinciosi cum suntem sa.l adapostim pana la capat in noi.Nimeni nu poarta pana la capat povara darului venit de la zei.De.abia l.am dobandit si,temandu.ne ca l.am pierde,am vrea totodata sa ne desprindem de el.Iar cand lucrul acesta se intampla,cand oamenii se despart,abia atunci aflat cat de de-necuprins cu mintea este viata unui zeu in viata unui om(lucianu) Iata marturi mea...confesiunea acestui an,pus sub semnul Insotitorului...nu in fata unei alte fiinte,ci in fata lui Dumnezeu insusi,intre El si sufletul meu sezand,simplu,foaia de fartie si sentinta sinceritatii in cuvantul scris...acestea sunt trupul meu,sangele meu si sufletul meu,asa cum sunt ele turnate intr.o mana de cuvinte smulse din mine si asternute detasat..detasat...ranile gandului meu,scurta confesiune a lui...si acest...elogiu(i.am spus eu) adus celui menit- daca el va fi fiind - sa vegheze Calea,penduland intre prudenta si iubire,intre luciditate si rigoare,intre mangaiere si lacrima...intre credinta si teama...intre bucurie si...un drum pe care intotdeauna celalalt,cel prezent,este cel esential...Iata marturia mea,inchinata lui Dumnezeu,pe care o incredintez,in genunchi cu fata catre cer,..mamei mele,care isi merita dreptul de sfintenie dat de Cel de Sus,acum si.n ora mortii noastre...totul se afla,deliberat,in aceste cuvinte,asa cum sunt ele scrise si dincolo de ele...abia aici sunt eu insumi,ispasindu.mi canonul;rastignirea intre poem si proiect,rastignirea intru celalalt.

Desteptarea Romaniei

de Vasile Alecsandri


Voi ce stati in adormire, voi ce stati in nemiscare,
N-auziti prin somnul vostru acel glas triumfator,
Ce se-nalta pan la ceruri din a lumii desteptare,
Ca o lunga salutare
Catr-un falnic viitor?
Nu simtiti inima voastra ca tresare si se bate?
Nu simtiti in pieptul vostru un dor sfant si romanesc
La cel glas de inviere, la cel glas de libertate
Ce patrunde si razbate
Orice suflet omenesc?
Iata! lumea se desteapta din adanca-i letargie!
Ea paseste cu pas mare catr-un tel de mult dorit.
Ah! treziti-va ca dansa, fratii mei de Romanie!
Sculati toti cu barbatie,
Ziua vietii a sosit!
Libertatea-n fata lumii a aprins un mandru soare,
S-acum neamurile toate catre dansul atintesc
Ca un card de vulturi ageri ce cu-aripi mantuitoare
Se cerc vesel ca sa zboare
Catre soarele ceresc!
Numai tu, popor romane, sa zaci vecinic in orbire?
Numai tu sa fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu sa nu iei parte la obsteasca infratire,
La obsteasca fericire,
La obstescul viitor?
Pana cand sa creada lumea, o! copii de Romanie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Pana cand sa ne tot plece cruda, oarba tiranie
Si la caru-i de trufie
Sa ne-njuge ea pe noi?
Pana cand in tara noastra tot strainul sa domneasca?
Nu sunteti satui de rele, n-ati avut destui stapani?
La arme, viteji, la arme! faceti lumea sa priveasca
Pe campia romaneasca
Cete mandre de romani!
Sculati, frati de-acelasi nume, iata timpul de fratie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpati
Aruncati bratele voastre cu-o puternica mandrie
Si de-acum pe vecinicie
Cu toti mainile va dati!
Hai, copii de-acelasi sange! hai cu toti intr-o unire
Libertate-acum sau moarte sa catam, sa dobandim.
Pas, romani! lumea ne vede...
Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastra sa jertfim!
Fericit acel ce calca tirania sub picioare!
Care vede-n a lui tara libertatea re-nviind,
Fericit, maret acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire mostenind.