Visul

O lume paralela accesibila insa noua zi de zi, este cea a visului. Dupa unele opinii, visul este absolut necesar odihnei si regenerarii creierului, insa ce este el ? Doar o reflexie a subconstientului sau a propriei personalitati ? Doar o recombinare a elementelor realitatii ? Poate ca este mai mult decit atit. V-ati pus vreodata intrebarea de ce copiii dorm mai adinc decit oamenii maturi, si necesita o perioada de somn mult mai mare ? Poate ca accesul la acest “univers” este conditionat de bogatia imaginatiei, si, mai presus de orice, intr-o lume care si-a pierdut orice credinta, copiii cred, cu o usurinta demna de invidiat. Copiii sunt fascinati de ceea ce gasesc “acolo”, neavind inca parte de blazarea si dezinteresul total al virstei mature. Revenirea din vis se face gradual, rareori brusc, (ca si initierea sa), la fel cum calatoria in spatiu nu se face instantaneu. Putem sti daca sufletul nu migreaza permanent intre doua universuri ? Daca ceea ce percepem noi drept realitate nu este doar visul existentei noastre paralele ? Sa nu uitam faptul ca activitatea creierului aflat in somn paradoxal, desincronizat (REM), este socant de similara cu cea specifica starii treze, implicind aceleasi unde beta. Vestigiile visului dispar aproape imediat dupa revenirea la starea de veghe (uitarea, deseori totala, intervine la cca 8 minute), si in acelasi mod s-ar petrece lucrurile si cu “omul de dincolo”. Perceptia timpului este si ea deformata, atit de somn, cit si de caracteristicile personale ale subiectului, astfel incit nu putem niciodata afirma cu precizie ce perioada din timpul nostru individual am petrecut in interiorul unui vis…
Visul transpus in starea de veghe corespunde activitatii creatoare, imaginative. Fiinta umana este creatoare de noi lumi, de noi metode de evaziune din ordinar. Insa unde se opreste sensul figurat al acestei creatii, si unde incepe ea cu adevarat ? Mintea umana este cu mult mai mult decit o suma de impulsuri electrice haotice: ea dezvolta o legatura aparte cu cea de-a Cincea Dimensiune, Universul Informatiei.
Cit de departe ajunge interactivitatea acestei legaturi ?
Este capabil omul de interventie, de modelare a acestui univers ? Se pune in mod evident problema relatiei dintre informatie si materie; sunt convertibile una in cealalta ? Pina la revolutionara teorie einsteiniana a Relativitatii Restrinse energia si materia au fost considerate complet separate, insa in realitate, lucrurile stateau cu totul altfel. Materia poseda o energie intrinseca, latenta, la fel cum din energie, din “nimic”, s-a nascut materia. Informatia poate fi de asemenea regasita in materie; in fiecare organism viu se afla informatia care ii va guverna intreaga existenta, de la nastere pina la moarte. (“Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfirsitul”—astfel suna un verset al ultimei carti biblice, Apocalipsa, carte ale carei dimensiuni vizionare devin din ce in ce mai evidente si mai stranii). Traiectoria, si in ultima instanta - existenta unei particule infime este determinata de o serie de legi imuabile, stabilite cu o vesnicie in urma, in punctul zero al Spatio-Timpului. Materia si informatia sunt cu certitudine interconectate, chiar daca relatia dintre ele ne este inca obscura; exista o mare probabilitate ca, printr-un proces oarecare, cele doua forme de existenta sa isi poata inversa starile: materia devine astfel convertibila la starea de informatie pura, si invers. In acest caz se modifica datele problemei ridicate anterior; creatia imaginativa poate capata substanta. Orice fiinta capabila de declansarea unor procese imaginative, in speta cea umana, devine astfel un demiurg in adevaratul sens al cuvintului, un creator de lumi… de universuri paralele.

Baron...