Conceptele de Rai si Iad

Sunt mulþi in planul vostru care cred ca, pe mãsura ce cresteti în dimensiunile
mai inalte veti ajunge sa vã plictisiti , deoarece totul va fi, pur si simplu, iubire si
lumina. Seamana cu conceptul de rai, unde esti un înger care cânta la harpã si stai pe
un nor. Evident, acesta este un concept extrem de limitat despre rai si , într-adevãr,
daca raiul ar Însemna sã stai pe nor si sã cânti la harpa, in cele din urmã te vei
plictisi foarte tare si vei face bucuros o excursie la focurile eterne ale iadului, pentru
ca, cel putin, diavolul stie sã dea o petrecere bunã, nu-i asa ?
Desigur, majoritatea dintre voi stiti ca raiul si iadul sunt doar stãri de
constiintã. Noi credem cã iadul este o stare de constiinta, destul de amuzantã pentru
ca, intr-adevãr, dacã focurile iadului ard, atunci trebuie ca va ard vechile probleme.
Trebuie ca ele va purifica si vã curata , astfel cã, probabil, sufletele ar creste mult mai
repede in iad decat in rai, unde tott ce se face este sa invatati un cântec nou la harpã
si probabil sã-l ajutati pe Sf. Petru sa-i intampine pe cei nou-veniti. În cele din urma,
veti rãmâne farã nori pe care sã stati si va trebui sa creati nori si harpe noi.
Sã revenim la povestea noastra. Am simtit ca aceastã digresiune ar înveseli un
pic lucrurile. Acest "channeler" ne-a spus ca devenim un pic prea seriosi. În
realitate, seriozitatea este un concept fara sens pentru noi, dar, pentru ca este atât de
dificil sã descriem constiinta noastra în termeni pamânteni, poate fi luatã drept
seriozitate. Capacitatea voastrã de a râde si de a va distra este foarte importantã si vã
ajuta sã cresteti ca suflete, astfel cã speram sã devenim mai putin seriosi, in timp ce
continuam sã exploram acest mijloc de comunicare.


Sal Rachele - Transformari Planetare

Al Doilea Corp

Există un obstacol major (poate unicul) în calea studierii celui de-al Doilea Corp şi a
manifestărilor acestuia. Acest obstacol, prezent la toţi oamenii, fără excepţie, este frica. Frica
oarbă şi iraţională, care se va transforma, treptat, în panică şi apoi în groază, pe care însă trebuie
neapărat să o depăşiţi.
Personal, sunt sigur că, în fiecare noapte, mulţi dintre noi depăşesc, inconştient, acest obstacol.
Subconştientul, care ia locul conştientului, nu este inhibat de sentimentul de teamă (cu toate că
pare a fi influenţat de gândul şi activitatea minţii conştiente) şi înţelege mai bine tot ceea ce este
legat de această altă lume. Noaptea, când mintea conştientă „îşi încetează activitatea”, această
Supraminte preia întregul control.
Procesul de studiere a celui de-al Doilea Corp şi a manifestărilor acestuia pare a fi o îmbinare a
conştientului cu această Supraminte, care va duce, aproape automat, la depăşirea fricii.
Frica este un sentiment complex, cea mai cumplită fiind fiica de moarte. Şi întrucât
desprinderea de corpul fizic „seamănă” foarte mult cu ceea ce credem noi că se întâmplă în clipa
morţii, prima noastră reacţie este aceea de a asculta „sfatul” propriului instinct de conservare, care
ne spune: „Întoarce-te repede în corpul fizic! Vrei să mori? Viaţa ta este aici; întoarce-te!”
Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Dar după vreo douăzeci de încercări, am reuşit să adun destul
curaj (şi curiozitate) pentru a rămâne în afara corpului fizic mai mult de câteva secunde şi a
observa totul cât mai obiectiv cu putinţă. Al doilea aspect al obstacolului pe care îl reprezintă frica
este şi el legat de frica de moarte: voi putea oare să mă reîntorc în corpul fizic sau să intru din nou
în el? Ani de zile m-am temut de acest lucru, până când am găsit un răspuns cum nu se poate mai
simplu şi anume teoria probabilităţilor: de vreme ce „ieşisem” de câteva sute de ori din corpul
fizic, în care mă „întorsesem”, de tot atâtea ori, „viu şi nevătămat”, exista probabilitatea ca şi data
următoare să mă „reîntorc” la fel de „teafăr”.

A urmat apoi frica de necunoscut. Dacă regulile şi pericolele lumii noastre fizice ne sunt, dacă
nu cunoscute, măcar previzibile, iar reflexele noastre, „pregătite” să le facă faţă, în schimb, atunci
când este vorba de „lumea de dincolo”, de legile ei complet diferite de cele ale lumii noastre, de
fiinţele care o populează şi care par să ştie totul, necunoscutele şi semnele de întrebare se
înmulţesc de-a dreptul îngrijorător. Nu există nici legi scrise, nici hărţi, nici cărţi ale buneicuviinţe,
nici cursuri de fizică sau de chimie, nici autorităţi incontestabile, cărora să le poţi cere
sfatul.
Mai există şi frica de urmări (atât în ceea ce priveşte corpul fizic, cât şi judecata), şi ea cât se
poate de reală, pentru că istoria noastră, cel puţin din câte ştiu eu, nu pare să conţină relatări
exacte referitoare la această „zonă”. Avem studii privind paranoia, schizofrenia, fobiile, epilepsia,
alcoolismul, boala somnului, acneea, bolile infecţioase etc., dar nu avem date în legătură cu
patologia celui de-al Doilea Corp.

Calatorii Extracorporale- Robert Monroe

Credinta ca mesager al vietii...

Înainte de a învăţa să vorbim, creierul nostru este precum un computer perfect, dar neprogramat. Atunci când ne naştem nu cunoaştem nici o limbă. Avem nevoie de mai mulţi ani pentru ca organul cerebral să se maturizeze suficient de mult pentru a putea accepta un program. Apoi programul este introdus în creier, în principal de către părinţii noştri, dar şi de alţi oameni din jur. Ei ne captează atenţia şi ne învaţă semnificaţia cuvintelor. Învăţăm astfel să vorbim, iar programul pătrunde încetul cu încetul în creierul nostru, cu acceptul nostru (prin legământ). Suntem de acord cu ele, aşa că acum avem un program.
Dacă organul cerebral reprezintă computerul, cunoaşterea reprezintă programul. Tot ceea ce ştim, întreaga cunoaştere din mintea noastră se află deja în acest program, înainte de a ne naşte. Nu există nici un om care să aibă o idee cu adevărat originală. Orice literă, orice cuvânt, orice concept din sistemul nostru de convingeri face parte integrantă din acest program, iar programul este contaminat cu un virus numit minciună.
Cum am putea şti ce înseamnă adevărul dacă aproape tot ce am învăţat sunt minciuni? Cum am putea recunoaşte ce anume este real în fiinţa noastră? Mi-a luat ceva timp, dar în cele din urmă am descoperit răspunsul la aceste întrebări. Emoţiile noastre sunt reale. Orice emoţie pe care o simţim este reală, este autentică, este. Am descoperit că orice emoţie se naşte direct din spirit, din integritatea noastră, fiind absolut autentică.
Atunci când vorbim de credinţă sau de intenţie, ne referim implicit la puterea cuvântului. Cuvântul reprezintă magie pură. Este o putere venită direct de la Dumnezeu, iar credinţa este forţa care direcţionează această putere. Am putea spune că tot ceea ce există în realitatea noastră virtuală este creat cu ajutorul cuvântului, căci povestea noastră este creată din cuvinte. Oamenii au cea mai minunată imaginaţie din lume. Pornind de la cuvinte, ei creează un limbaj. Folosindu-se apoi de acest limbaj, ei încearcă să descifreze şi să explice tot ceea ce trăiesc.
La început, noi ne punem de acord în ceea ce priveşte sunetele şi semnificaţia fiecărui cuvânt în parte. Apoi, auzind aceste sunete, noi putem comunica cu alţi visători despre realitatea noastră virtuală. Dăm nume tuturor lucrurilor pe care le percepem. Folosim cuvintele ca simboluri, iar aceste simboluri au puterea de a reproduce un vis în mintea noastră. Spre exemplu, simpla ascultare a cuvântului „cal” poate produce o întreagă imagine în mintea noastră. Aşa operează simbolurile. Puterea lor este chiar mai mare. Dacă spunem cuvântul „Naşul”, în mintea noastră apare un întreg film. Privit ca simbol, cuvântul are o magie a sa şi o putere de creaţie, căci poate reproduce în imaginaţia noastră un concept, o imagine sau chiar o întreagă situaţie.
Este uimitor ce pot face cuvintele. Cuvântul creează în mintea noastră imagini ale unor obiecte, dar şi concepte complexe. Poate evoca sentimente. În final, creează toate convingerile pe care le stocăm în subconştientul nostru. Structura limbajului nostru modelează felul în care percepem întreaga noastră realitate virtuală.
Credinţa este atât de importantă deoarece este forţa care dă viaţă fiecărui cuvânt, fiecărui concept pe care l-am depozitat în mintea noastră. Am putea spune că viaţa se manifestă prin intermediul credinţei, care reprezintă un mesager al vieţii. Viaţa ne influenţează credinţa, care dă la rândul ei viaţă tuturor lucrurilor în care am convenit să credem. Dacă vă mai aduceţi aminte, felul în care ne investim noi credinţa se face printr-un legământ. Atunci când suntem de acord cu un concept, noi îl acceptăm fără nicio reţinere, iar el devine parte integrantă din fiinţa noastră. Dacă nu suntem de acord cu un anumit concept, înseamnă că nu ne investim credinţa în el, deci nu-l vom păstra în memoria noastră. Conceptele devin vii numai datorită credinţei pe care o investim în ele. Credinţa este forţa care ţine la un loc toate aceste simboluri, dând sens şi semnificaţie întregului vis.
Metaforic vorbind, dacă opiniile, conceptele şi convingerile noastre reprezintă cărămizile, credinţa reprezintă mortarul care sudează aceste cărămizi. Obţinerea şi aşezarea cărămizilor într-o anumită structură se realizează prin intermediul atenţiei. Oamenii pot percepe simultan milioane de lucruri, dar atenţia le permite să discrimineze între acestea, focalizându-se numai asupra acelora pe care doresc să le perceapă. Tot de atenţie ne folosim şi atunci când dorim să transferăm anumite informaţii de la o persoană la alta.
Captând atenţia altor persoane, noi creăm un canal de comunicare, prin care putem trimite şi primi informaţii. Aceasta este maniera noastră de predare şi învăţare.Aşa cum spuneam mai devreme, părinţii noştri sunt primii care ne captează atenţia, învăţându-ne semnificaţia cuvintelor. Noi suntem de acord cu ei, drept pentru care învăţăm un anumit limbaj. Prin intermediul acestuia, începem să construim întregul eşafodaj al cunoaşterii. Privite global, toate convingerile noastre alcătuiesc o structură care ne spune cine credem noi că suntem.
Toltecii numesc această formă pe care şi-o asumă mintea noastră, „forma umană”. Forma umană nu este forma corpului fizic, ci structura Pomului Cunoaşterii care a crescut în mintea noastră. Ea incumbă tot ceea ce credem noi despre ceea ce înseamnă să fii om. Reprezintă structura de rezistenţă a întregii noastre poveşti. Această structură este aproape la fel de solidă ca şi corpul fizic, căci credinţa noastră o face să devină rigidă.
Noi suntem singurii noştri maeştri, singurii noştri eroi. Personal, nu fac decât să vă împărtăşesc felul în care îmi trăiesc viaţa; în nici un caz nu vă învăţ cum să v-o trăiţi pe a voastră. Viaţa voastră nu este treaba mea, ci a voastră. Povestea visului meu vă poate ajuta însă să faceţi ceva cu propriul vis în care trăiţi.

Oglinizile Ochilor

Puterea omului este dată de credinţa sa. Credinţa este marea putere creatoare şi nu are nimic de-a face cu religia. Ea este rezultatul unui legământ. Atunci când faci cu tine însuţi un legământ de a crede într-o anumită idee, fără a mai avea nici o îndoială, îţi investeşti credinţa în acea idee. Dacă nu ai nici cea mai mică îndoială în legătură cu ceea ce crezi, acea idee devine pentru tine adevărul, chiar dacă este o minciună.
Orice om îşi creează propria sa poveste, un punct de vedere personal şi unic. De ce să le impunem atunci povestea noastră altor oameni, de vreme ce aceasta nu este adevărată? Dacă înţelegi acest lucru, nu vei mai simţi nevoia să aperi valorile în care crezi. Nu contează deloc dacă ai dreptate sau dacă demonstrezi că alţii greşesc. Cert este că orice ar crede oamenii, acesta reprezintă punctul lor de vedere. Nu are nimic de-a face cu tine”.
Am căutat tot timpul să fiu apreciat, acceptat, iubit – fără să-mi dau seama că totul nu este decât o poveste. Am căutat perfecţiunea. Ceea ce mi se pare extrem de interesant este felul în care oamenii se folosesc de această scuză supremă – faptul că „nu sunt perfecţi”, pentru a-şi justifica acţiunile.
De fiecare dată când fac o greşeală şi simt nevoia să-şi apere imaginea, ei spun: „Ei bine, nu sunt decât un om. Nu sunt perfect. Numai Dumnezeu este perfect”. Aceasta a devenit inclusiv scuza mea, pentru toate greşelile pe care le-am comis de-a lungul vieţii: „Ei bine, nimeni nu este perfect”. Mare justificare…
Câte superstiţii nu mi-au intrat în cap despre mine însumi, dar şi despre celelalte lucruri! Minciunile moştenite de mii de ani continuă să ne afecteze şi astăzi maniera în care ne creăm propria poveste. Încă de copil mi s-a spus: „Numai Dumnezeu este perfect. Întreaga creaţie a lui Dumnezeu este perfectă, cu excepţia oamenilor”. Pe de altă parte, mi s-a spus că Dumnezeu a creat omul ca o încoronare a creaţiei sale. Dar cum poate fi el o asemenea încoronare dacă tot ce a creat Dumnezeu este perfect, cu excepţia omului? Totul mi se părea absurd. După ce am mai crescut, am început să meditez la această contradicţie. Era imposibil. Dacă Dumnezeu este perfect şi dă naştere unei creaţii perfecte, rezultă fie că şi noi, oamenii, suntem perfecţi, fie că nimic din creaţie nu este perfect.
Noi ne naştem în adevăr, dar pe măsură ce creştem ajungem să credem în minciuni. Aceasta este marea dramă a umanităţii, a povestitorilor. Una din cele mai mari minciuni din istoria umanităţii este aceea a imperfecţiunii personale. Această minciună a avut un efect devastator asupra vieţii mele. Deşi îi învăţ pe alţii să nu facă presupuneri, mă simt nevoit să emit presupunerea că şi alţii trăiesc la fel. Evident, povestea fiecăruia prezintă anumite diferenţe, dar tiparul este mai mult sau mai puţin acelaşi pentru toată lumea. Este aproape imposibil să scapi neafectat de acest scenariu.
Am căutati în buzunar o oglinjoară pe care o port tot timpul la mine. Am putut vedea în ea copia exactă a creaţiei, un fel de realitate virtuală alcătuită din lumină. În acel moment am înţeles că ochii mei nu sunt altceva decât două asemenea oglinzi. Lumina proiectează o realitate virtuală în interiorul creierului meu, la fel ca în cazul oglinzii. Era evident că tot ceea ce percepeam era o realitate virtuală alcătuită din imagini luminoase. Singura diferenţă dintre ochii mei şi oglinda pe care o ţineam în mână era legată de faptul că ochii mei erau conectaţi la un creier. Acest creier îmi permite să analizez, să interpretez şi să descriu realitatea virtuală pe care o percep în fiecare moment.
Viaţa creează tot ceea ce este real, iar oamenii îşi creează o realitate virtuală – o poveste despre ceea ce este real. Noi percepem imagini ale luminii, după care calificăm, interpretăm şi analizăm ceea ce percepem. Acest proces continuu de reflectare în oglinda minţii noastre este ceea ce toltecii numesc vis.
În povestea mea, tu vei fi întotdeauna un erou secundar, creat de mine însumi şi cu care interacţionez. Tu proiectezi asupra mea ceea ce doreşti să cred despre tine, iar eu modific această percepţie în funcţie de ceea ce cred eu despre tine. Abia acum sunt convins că eşti cel care cred eu că eşti. Îţi pot spune chiar că „te cunosc”, deşi în realitate nu te cunosc deloc. Tot ce cunosc este povestea pe care mi-am creat-o în legătură cu tine. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că unicul lucru pe care îl cunosc este povestea mea personală, legată de mine însumi.
Dacă altcineva încearcă să vă rescrie povestea, înseamnă că nu vă respectă. Nu vă respectă, pentru că sunt de părere că nu sunteţi un bun artist, că nu vă puteţi scrie propria poveste, chiar dacă v-aţi născut cu acest destin unic. Respectul se naşte direct din iubire. El reprezintă una din cele mai înalte expresii ale iubirii.
Din păcate, nici măcar nu auzim o singură voce, ci o întreagă mitote, o mie de voci care vorbesc simultan. Şi ce ne spun aceste voci? „Uită-te la tine. Cine te crezi? Nu vei reuşi niciodată. Nu eşti suficient de deştept. De ce mi-aş mai pierde timpul? Nimeni nu mă înţelege. Ce face el/ea? Dacă nu mă mai iubeşte? Sunt atât de singur. Nimeni nu vrea să trăiască lângă mine. Nimeni nu mă place cu adevărat. Mă întreb dacă acei oameni vorbesc despre mine? Oare ce cred despre mine? Câtă nedreptate există în această lume… cum aş putea fi fericit când milioane de oameni mor de foame?”
Nu credeţi pe nimeni, dar nu vă închideţi mintea sau inima. Ascultaţi povestea celor din jur. Ştiţi foarte bine că este doar o poveste, care nu este reală decât pentru ei. Dacă îi ascultaţi, le puteţi înţelege povestea: de unde vin, cum au ajuns aici, iar comunicarea cu ei poate deveni minunată. Toţi oamenii simt nevoia să-şi relateze povestea, să proiecteze în exterior ceea ce cred, dar asta nu înseamnă neapărat că trebuie să fiţi de acord cu ceea ce spun. Nu-i credeţi, dar învăţaţi să-i ascultaţi. Chiar dacă este doar o poveste, uneori cuvintele care vin de la alţi povestitori se nasc din integritatea lor. Când se petrece acest lucru, integritatea dumneavoastră îşi va da imediat seama, şi veţi fi de acord cu ceea ce spun ei. Vocea lor se va adresa direct spiritului dumneavoastră şi veţi simţi (intuitiv) că ceea ce spun este adevărul.
Acum ştiţi că atunci când vorbesc despre dumneavoastră, oamenii vorbesc de fapt despre un erou secundar din povestea lor personală, de o imagine pe care şi-au creat-o în legătură cu dumneavoastră, care nu are nimic de-a face cu dumneavoastră, cel din realitate. Dacă îi credeţi, dacă sunteţi de acord cu ceea ce spun, povestea lor devine parte integrantă din povestea dumneavoastră. Dacă o interpretaţi la modul personal, ea vă poate modifica povestea. Dacă nu o interpretaţi la modul personal, opinia altuia nu vă poate influenţa în vreun fel, aşa că veţi avea mai multă răbdare cu ei. În acest fel, veţi putea evita foarte multe conflicte.
Aceasta este marea frumuseţe a adevărului. El nu are nevoie de spectatori care să-l aplaude. Rămâne adevărat chiar dacă nimeni nu crede în el.
Minciunile nu fac decât să ne înlănţuie. Singur adevărul ne poate elibera – de teamă, de drame şi de conflictul din viaţa noastră. Acesta mi se pare a fi adevărul absolut, şi nu l-aş putea exprima într-o frază mai simplă ca aceasta.



Don MIguel Ruiz - Vocea Interioara

Pomul Cunoasterii

Dacã cineva ne spune o minciunã si noi o acceptãm, aceasta se înrãdãcineazã în mintea noastrã. Ea prinde puteri si începe sã creascã, la fel ca un copac care se hrãneste din sol. O minciunã cât de micã poate deveni foarte contagioasã, rãspândindu-si seminþele din om în om, pe mãsurã ce o împãrtãºim cu alþii.
Ei bine, chiar acest lucru s-a întâmplat: minciunile au pãtruns în minþile oamenilor, reproducând întregul Pom al Cunoaºterii în aceste minþi. În traducere: aproape tot ceea ce ºtim noi sunt minciuni!
Pomul Cunoasterii reprezintã un simbol foarte puternic. Legenda spune cã oricine mãnâncã din fructele sale va putea face diferenþa dintre bine ºi rãu, dintre adevãr ºi minciunã, dintre ceea ce este frumos ºi ceea ce este urât. El acumuleazã toatã aceastã cunoastere si începe sã emitã judecãþi. Ei bine, chiar acest lucru s-a întâmplat cu oamenii acelor timpuri.
Simbolismul mãrului este urmãtorul: orice concept, orice minciunã, este precum un fruct care conþine seminþe. Dacã plasãm acele seminþe într-un sol fertil, ele dau naºtere unui alt copac. Acesta va face noi fructe, cu ajutorul cãrora cunoaºterea se amplificã din ce în ce mai tare.
Câte minciuni auziþi în mintea dumneavoastrã? Cine este cel care vorbeºte întruna, care judecã, cel care emite atâtea opinii? Dacã nu sunteþi capabil de iubire, acest lucru se datoreazã faptului cã acea voce nu vã lasã sã iubiþi. Dacã nu vã bucuraþi de viaþã, acest lucru se datoreazã vocii interioare
Atunci când abia învaþã sã vorbeascã, copilul nu rosteºte altceva decât adevãrul. Încetul cu încetul, el este programat însã, implantându-i-se în minte întregul Pom al Cunoasterii, iar marele mincinos preia controlul asupra vieþii sale.
De îndatã ce Pomul Cunoasterii prinde rãdãcini în mintea noastrã, noi începem sã auzim vocea puternicã a îngerului cãzut. Aceastã voce nu se opreste niciodatã din judecãþile sale. Ea ne spune ce este bine si ce este rãu, ce este frumos si ce este urât. Asa se naste în mintea noastrã povestitorul, care devine apoi din ce în ce mai puternic, cãci noi îl hrãnim cu credinþa noastrã.

Cele Patru Legaminte

Există m noi şi o altă parte, care primeşte sentinţele, iar această parte este numită Victima.Victima suportă toate jignirile, sentimentele de vinovăţie şi ruşinea. Ea este acea parte integrantă din fiinţa noastră care spune: „Bietul de mine, nu sunt suficient de bun, nu sunt suficient de inteligent, nu sunt suficient de atractiv, nu sunt suficient de plin de iubire... Bietul de mine”. Marele Judecător este de acord şi spune: „Da, nu eşti suficient de bun”.
De câte ori plătim noi pentru o greşeală? Răspunsul este: de mii de ori. Omul este singurul animal de pe pământ care plăteşte de mii de ori pentru aceeaşi greşeală. Restul animalelor plătesc o dată pentru fiecare greşeală. Dar nu şi oamenii. Noi avem o memorie puternică. Facem o greşeală, ne judecăm, ne găsim vinovaţi şi ne pedepsim. Dacă ar exista o justiţie, acest lucru ar fi suficient; noi nu am mai repeta pedeapsa. Dar de fiecare dată când ne aducem aminte, noi ne judecăm pe noi înşine, ne găsim din nou vinovaţi şi ne pedepsim din nou, şi din nou, şi din nou.
Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greşită este magie neagră.
Plantezi o sămânţă, un gând, şi acesta rodeşte. Cuvântul este ca o sămânţă, iar mintea umană este atât de fertilă! Drama este că oamenii folosesc prea des această fertilitate pentru a planta seminţele fricii.
Tot ceea ce simţi sau crezi împotriva ta este un păcat. Eşti împotriva ta atunci când te judeci sau când te critici fără motiv. Când eşti impecabil, tu eşti responsabil pentru acţiunile tale, dar nu te judeci şi nu te blamezi.
A fi impecabil în ceea ce spui înseamnă a nu folosi cuvintele împotriva ta.
A fi impecabil cu cuvântul tău înseamnă a-ţi folosi corect energia; înseamnă a-ţi folosi energia în direcţia adevărului şi a iubirii faţă de tine însuţi. Dacă faci un legământ cu tine însuţi, acela de a fi impecabil în ceea ce spui, această simplă intenţie este suficientă pentru ca adevărul să se manifeste prin tine şi să cureţe toată otrava emoţională care există în fiinţa ta.
Adevărul este cea mai importantă parte a unei fiinţe impecabile în cuvintele sale. De o parte a sabiei sunt minciunile, care creează magia neagră, iar de cealaltă parte a sabiei este adevărul, care are puterea de a rupe blestemul
magiei negre. Doar adevărul vă va elibera!
Există un vechi proverb care spune: „Suferinţei nu-i place să fie singură”, iar oamenii care suferă în iad nu vor să fie singuri.
O mică informaţie greşită şi comunicarea dintre oameni poate fi distrusă, infectând fiecare persoană care este atinsă de el, şi care devine apoi o fiinţă contagioasă inclusiv pentru ceilalţi. Imaginaţi-vă că de fiecare dată când ceilalţi vă bârfesc, ei introduc un virus de computer în mintea dumneavoastră, producând o micşorare a clarităţii dumneavoastră mentale. Apoi imaginaţi-vă că în încercarea de a vă curăţa şi de a elimina confuziile, îndepărtând o parte din otravă, dumneavoastră bârfiţi şi împrăştiaţi această otravă la cei din jur.
In starea de beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu ceea ce percepi
Nici un om nu ar trebui să-şi justifice iubirea; ea există sau nu există. Adevărata iubire este acceptarea totală a celeilalte persoane, exact aşa cum este
aceasta, fără a urmări neapărat să o transformăm.Atunci când urmărim să-i transformăm pe ceilalţi,aceasta înseamnă că nu ne plac cu adevărat.Dacă cineva simte
că trebuie să te transforme, înseamnă că nu te iubeşte aşa cum eşti. De ce să stai atunci alături de cineva care nu este mulţumit de modul în care te manifeşti, de felul tău de a fi?
Acţiunea înseamnă să trăieşti plenar. Inactivitatea este practic o contestare a vieţii. Inactivitatea înseamnă să stai în faţa televizorului în fiecare zi, ani şi ani la rând, deoarece te temi să fii viu şi să-ţi asumi riscul de a exprima ceea ce eşti cu adevărat.
Am făcut din orice acţiune un ritual şi întotdeauna îmi consacru toate puterile acţiunilor mele.Un simplu duş este un ritual pentru mine, căci prin această acţiune îi spun corpului meu cât de mult îl iubesc. Simt şi mă bucur de apa care curge pe corpul meu. Fac tot ceea ce pot pentru a împlini necesităţile corpului meu. Răspund cu dăruire necesităţilor corpului meu, şi de aceea primesc cu bucurie tot ceea ce îmi
oferă acesta.

Respectă-ţi corpul, bucură-te de el, iubeşte-l, hrăneşte-l, curăţă-l şi vindecă-l.
Aceasta este starea noastră naturală. Dar ce anume o face să dispară? Ceea ce noi numim responsabilităţi. Judecătorul spune: „Hei, ce faci? Ai nişte responsabilităţi, ai multe lucruri de făcut, trebuie să munceşti, trebuie să mergi la şcoală, trebuie să câştigi bani pentru ca să trăieşti”. Toate aceste responsabilităţi ne trec prin minte. Faţa noastră se schimbă atunci instantaneu şi devine din nou serioasă.Dacă îi priviţi pe copii atunci când se joacă de-a adulţii,
veţi constata că şi expresia de pe feţele lor se schimbă şi devine serioasă.
Îngerul morţii ne poate învăţa cum să trăim în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima zi a vieţii noastre, ca şi cum s-ar putea să nu mai existe un mâine. Putem
începe fiecare zi prin a ne spune: „Sunt treaz, văd soarele. Îmi voi arăta recunoştinţa faţă de soare, faţă de toţi şi de toate. Mai am încă o zi pentru a fi eu însumi”.Aceasta este modalitatea corectă de a privi viaţa,este ceea ce m-a învăţat îngerul morţii pe mine - să fiu complet deschis, să ştiu că nu există nimic de care să îţi fie frică. Mai mult, am învăţat să îi tratez pe oamenii pe care-i iubesc cu multă dragoste, deoarece aceasta s-ar putea să fie ultima zi în care să le pot spune cât de mult îi iubesc. Nu ştiu dacă te voi mai vedea, aşa câ nu vreau
să mă lupt cu tine. Dacă mă voi certa îngrozitor cu tine şi îmi voi revărsa asupra ta emoţiile otrăvite pe care le am împotriva ta, şi tu vei muri mâine?
Ingerul morţii vine la noi şi ne spune:„Vezi tu, tot ceea ce există aici este al meu; nu este al tău. Casa ta, soţia ta, copiii tăi, maşina ta, cariera ta,
banii tăi, totul este al meu şi pot să-ţi iau totul oricând doresc, dar pentru moment le poţi folosi”
Folosiţi-vă imaginaţia şi se vor petrece lucruri extraordinare. Imaginaţi-vă că aveţi capacitatea de a vedea lumea cu ochi diferiţi, oricând doriţi acest lucru.
De fiecare dată când deschideţi ochii, priviţi lumea din jurul vostru într-un mod diferit.închideţi ochii, iar apoi deschideţi-i şi priviţi în jur.Ceea ce vedeţi este dragostea care vine din copaci,dragostea care vine din cer, dragostea care vine din
lumină. Percepeţi dragostea care emană din tot ceea ce vă înconjoară. Aceasta este starea de încântare, de armonie. Percepeţi direct dragostea ce emană de pretutindeni, inclusiv cea care provine din voi şi din alte fiinţe umane. Chiar atunci când oamenii sunt supăraţi sau furioşi, în spatele acestor sentimente puteţi vedea că ei emit şi multă dragoste.



Cele Patru Legaminte -Don Miguel Ruiz
Cartea Intelepciunii Toltece

Aura!...Ce este Aura?

Aura ta încarcă totul în jurul tău cu un anumit tip de energie, în
armonie cu propria ta energie. Multe persoane nu pot dormi decît în
propriul lor pat, deoarece alte paturi nu au tipul de energie cu care
se simt bine. De cîte ori eşti nevoit să-ţi schimbi patul în care dormi,
îţi iei haine noi sau te muţi într-o casă nouă, există o perioadă de
acomodare în care aura ta magnetizează şi armonizează mediul
înconjurător sau obiectul respectiv cu propriile tale frecvenţe
energetice.
Păturica sau jucăria preferată a unui copil se va magnetiza cu energia aurei
acestuia, absorbind-o. Atunci cînd copilul ţine în braţe păturica sau jucăria, el
se reîncarcă, intră în echilibru şi în contact cu propria sa energie
fundamentală, absorbind rezervele care s-au acumulat în respectivul obiect.
Copiii sînt nemulţumiţi cînd păturica sau jucăria lor sînt puse în maşina de
spălat, căci ei îşi dau seama că astfel încărcătura energetică acumulată va
dispărea.
Orice fiinţă are o aură. Fiecare dintre noi a văzut sau simţit deja cîmpul auriu al
celor din jur - însă majoritatea oamenilor ignoră această experienţă sau o
atribuie altor factori.
Misticii din toată lumea vorbesc despre luminile pe care le văd în jurul
capetelor oamenilor - dar nu trebuie să fii mistic pentru ca să poţi vedea
aura. Oricine poate învăţa cum să vadă şi să simtă aura în mod
eficient. Nu este nimic magic în acest proces - e de ajuns să-1
recunoşti ca atare şi să conştientizezi ceea ce simţi. Este nevoie
doar de un pic de înţelegere, timp, practică şi perseverenţă. La
pagina 3 vei găsi un chestionar despre aură. Dacă poţi răspunde
afirmativ la cel puţin una dintre întrebări înseamnă că ai simţit deja
energia aurei.
Copiii pot vedea şi simţi foarte bine aura. Percepţiile lor sînt deseori
transpuse în desenele pe care le fac: în jurul chipurilor, personajele lor au
umbre de cele mai diverse şi neobişnuite culori - aceste culori reflectă adesea
energiile subtile pe care copiii le-au observat în jurul lor.
De cele mai multe ori, asemenea desene sînt primite cu observaţii de tipul:
„De ce este cerul violet în jurul mămicii?", „De ce pisica este verde şi roz?"
sau „De ce l-ai desenat pe fratele tău albastru ? ". Desigur că pisica nu este
verde şi roz, la fel cum nici frăţiorul nu este albastru. Pur şi simplu, copilul
percepe aceste nuanţe aurice şi foloseşte creioanele colorate pentru a
exprima ceea ce a văzut. Din păcate, asemenea comentarii nu fac decît să
blocheze aceste percepţii subtile şi conştientizarea lor.
Deşi este definită în diverse moduri, aura reprezintă cimpul de energie care
înconjoară orice formă de materie Orice structură atomică are o aură, un cîmp energetic ce o înconjoară. Fiecare atom din orice substanţă este alcătuit din
electroni şi protoni aflaţi în continuă mişcare. Aceşti electroni şi protoni reprezintă vibraţii de energie electrică şi magnetică. Atomii lumii vii sînt
mai activi şi mai vibranţi decît cei ai materiei moarte. Drept urmare, cîmpurile energetice din jurul copacilor, plantelor, animalelor şi oamenilor sînt mai uşor de
perceput.

Dumnezeu!

Din cele mai vechi timpuri, omenirea a crezut in ceva ce exista dincolo de puterea de intelegere a oamenilor, ceva transcedental ce a fost idolizat indiferent de forma fie un (sau mai multi) D-zeu personificat sau unul nepersonificat. Tot ce nu a putut intelege omul a fost atribuit puterilor deasupra lui. Astfel s-au nascut toate zeitatile omenirii, cele bune si cele rele (demoni). Cu timpul zeii, demiurgii, ingerii, demonii sau fantomele au fost adorate, fie ca au fost vii sau au existat doar in imaginatia oamenilor. Prin dezvoltarea omenirii ideea despre D-zeu s-a redus, in special datorita dezvoltarii stiintei care a inceput sa explice toate fenomenele care inainte au fost atribuite lui D-zeu. Ar trebui sa fie scrise o gramada de carti daca cineva ar dori sa intre in detalii despre diferitele idei si conceptii despre divinitate in istorie. Sa ne apropiem de D-zeu din punct de vedere al magicianului.
In principal ideea de D-zeu pentru omul simplu si onest serveste ca suport pentru ca spiritul lui sa nu intre in incertitudine sau ca un ajutor moral. Astfel D-zeul lui intotdeauna ramane ceva intangibil, de neimaginat si de neconceput. Pentru magician lucrurile stau cu totul altfel. El stie ca a fost creat dupa imaginea lui D-zeu si astfel este o parte din el. El isi da seama de scopul sau elevat, primul sau obiectiv si datoria sacra ca fiind uniunea cu Dumnezeu sau Indumnezeirea. Realizarea acestui sublim scop va fi descrisa mai tarziu. Sinteza mistica a uniunii cu D-zeu consta in dezvoltarea ideilor divine, de la punctul cel mai inferior pana la cel mai superior aspect intr-o asa masura incat sa obtina unirea cu universalul. In acest moment fiecare este liber sa-si pastreze sau sa-si abandoneze individualitatea. De obicei persoanele care-si pastreaza individualitatea se intorc pe pamant cu o misiune sacra.
In aceasta dezvoltare, magul initiat este in acelas timp si un mistic. Facand aceasta uniune si renuntand la individualitatea sa, el voluntar se dizolva, aceasta in limbaj mistic se numeste moarte mistica.
Este evident ca adevarata initiere nu-i doar o cale mistica sau magica. Exista doar o initiere care leaga ambele concepte, in opozitie cu majoritatea scolilor mistice sau spirituale care se ocupa doar de subiecte inalte, precum meditatia sau alte exercitii spirituale, fara a stapani intai primii pasi. Aceasta ar fi similar cu cineva care incepe cu facultatea inainte sa faca scoala primara. Rezultatul unui asemenea antrenament in unele cazuri este dezastruos, chiar dramatic, totul depinzand de talentele individului. In general eroarea se gaseste in faptul ca majoritatea acestor materiale provin din Orient, unde lumea fizica si cea astrala este privita ca o iluzie (magie) astfel ca i se acorda putina atentie. Este imposibil de aratat toate detaliile pentru ca aceasta ar depasi scopul acestei carti. Tinandu-te cu pas de instructiunile din aceasta carte nu va fi nici un esec in dezvoltare sau alte consecinte negative, pentru simplu motiv ca dezvoltarea are loc incet dar sigur. Ce idee isi va face adeptul despre D-zeu este o problema personala indiferent ca il alege pe Christos, Buddha, Allah sau altul. Toate depind de o idee. Misticul pur doreste sa se apropie de D-zeu cu o iubire atotcuprinzatoare. Yoginul deasemenea merge pe un singur aspect al Divinitatii. Bhakti yoginul va merge pe cale iubirii si a devotiunii, raja si hatha yoginul va alege calea autocontrolului si vointei iar jnana yoginul va merge pe drumul intelepciunii si a cunoasterii.
Acum sa-l privim pe D-zeu din punct de vedere magic, in legatura cu cele 4 elemente, asa numitul tetragammaton, numele suprem si de nepronuntat: principiul focului implica atotputernicia si omnipotenta, principiul aerului implica intelepciunea (atotcunoastere), puritatea si claritatea de unde deriva legile universului. Iubirea atotcuprinzatoare si viata vesnica este atribuita apei iar nemurirea, omniprezenta si invulnerabilitatea apartin elementului pamant. Aceste patru aspecte impreuna reprezinta Divinitatea Suprema. Sa mergem pe aceasta cale in mod practic, pas cu pas pana la Suprema Divinitate, incepand de la sfera cea mai inferioara pana ce vom ajunge la adevarata realizare a lui Dumnezeu in noi. Sa ne rugam si sa laudam pe omul fericit ce atinge aceasta pace inca din aceasta existenta terestra. Sa alungam frica de durere, pentru ca toti vom ajunge intr-un final aici.

Anatomia oculta a corpului omenesc!

Un trai rezonabil mentine armonia elementelor in corp. Cum se prevede o dizarmonie – elemente fragile sau predominante- trebuie luate masuri speciale in ce priveste hrana ca sa determine elementul sa revina la normal, sau cel putin sa-l influentam favorabil. Astfel exista o varietate de diete pentru diferite cazuri. In timpurile de demult apuse numeroase observatii au condus oamenii la aceste concluzii.
Daca tulburarea elementelor este vizibila, nu mai este o simpla lipsa a echilibrului ci este o boala, aceasta insemnand ca este nevoie de masuri mai drastice pentru a restabili armonia si a aduce corpul la functionarea normala. Toate metodele de vindecare cunoscute pana-n ziua de azi se bazeaza pe aceste principii. Nu voi vorbi despre aceste metode pentru ca in mare sunt cunoscute. Tratamentul naturist foloseste efectele termice precum baile, cataplasmele, ierburile si masajul. Doctorii alopati folosesc medicamente concentrate, care produc efecte corespunzatoare elementelor. Homeopatii utilizeaza diverse solutii concentrate, folosind contrastul elementelor conform principiului “Similia similibus curantur” pentru a atinge echilibrul a tot ce pune in pericol legea polaritatii. Electro-homeopatii influenteaza direct fluidele electrice si magnetice pentru a echilibra dezordinea elementelor, in functie de boala, printr-o intarire potrivita a acestor fluide.
Fiecare metoda are ca scop reinstaurarea echilibrului. Studiind aceste influente in corp, magnetizatorul are mult mai multe sanse sa influenteze corpul cu puterile sale, in special daca este capabil sa manuiasca constient fluidul electric si magnetic din el, sa-l amplifice si sa-l transfere in partea corpului care este in dezechilibru. In partea practica este un capitol special dedicat acestui subiect.
Pana acum am specificat functiile corpului. Dar fiecare parte a corpului este deasemenea in analogie cu elementele, fiind influentate de un anumit element cu polaritatea corespunzatoare. E extrem de interesant faptul ca in aceasta lucrare inginereasca care este corpul omenesc, unele organe, din interior spre exterior poseda fluid electric iar din exterior spre interior manifesta fluidul magnetic si care influenteaza armonios functionarea intregului organism. In alte organe procesul are loc invers. Aceasta cunoastere a emenatilor de polaritate se numeste in stiinta hermetica “anatomia oculta a corpului” si cunoasterea ei e extrem de importanta pentru orice adept care vrea sa-si cunoasca si sa-si controleze corpul.
Prin urmare voi descrie aceasta anatomie oculta respectand fluidul electric si magnetic, sfera de actiune pozitiva si negativa a acestora. Aceste argumente va duce magnetizatorul spre mari avantaje deoarece va trata acele parti ale corpului cu fluid electric sau magnetic, in functie de esenta bolii. Dar aceste cunostinte deasemenea va ajuta foarte mult pe oricine e interesat de ele.
Capul: fata este electrica, spatele capului si partea dreapta sunt magnetice, partea stanga si mijlocul sunt electrice.
Ochii: in fata si in fundal neutru, partea drepta si stanga electrica, in interior
magnetici.
Urechile: fata, spatele si interiorul sunt neutre, dreapta magnetic, stanga electric
Gura si limba: fata si spatele neutre, partile laterale neutre, interiorul magnetic.
Gatul: fata, spatele si parte dreapta magnetice, partea stanga si interiorul sunt electrice.
Pieptul: fata electromagnetica, spatele electric, partea dreapta si interiorul sunt neutre, partea stanga electrica.
Abdomenul: fata electrica, spatele si dreapta magnetice, partea stanga electrica, interiorul e magnetic.
Mainile: fata si spatele neutre, parte dreapta magnetica, stanga electrica, interiorul neutru.
Degetele (la ambele maini): fata, spatele si-n interior neutre, partea dreapta este electrica, partea stanga deasemenea electrica.
Picioarele: fata, spate si interior neutre, partea dreapta magnetica, partea stanga electrica.
Organele genitale la barbati: fata electrica, in spate si-n partile laterale neutre, in interior magnetic.
Organele genitale la femei: in fata magnetic, spatele si partile laterale neutre, interiorul electric.
Ultima vertebra si anusul – in fata, spate si partile laterale neutre, interiorul este magnetic.
Cunoasterea acestor elemente de anatomie oculta si a cheii magnetului tetrapolar, permite adeptului sa caute si alte analogii, daca doreste. Alchimistul va recunoaste in corpul uman reprezentarea adevaratului Athanor (n.t-vasul/recipientul alchimic de combustie, preparare) in care alchimistul perfect lucreaza in Marea Opera sau prepararea Pietrei Filosofale.

Sursa: Initiere in Hermetism

Principiile Elementelor

Principiul Focului

Cum am spus mai sus akasa sau principiul eteric este cauza originii elementelor. Dupa scripturile orientale primul element nascut din akasa a fost Tejas sau focul. Acest element ca si celelalte nu-si manifesta influenta doar in planul fizic ci in toata creatia. Calitatile de baza ale elementului foc sunt caldura (fierbinte) si expansiunea. La inceputul creatiei inseamna ca totul a fost foc si lumina, si in Biblie putem citi: “Fiat Lux – sa se faca lumina”. Deci originea luminii trebuie cautata in elementul foc. Fiecare element are doua polaritati activa si pasiva, pozitiva (+) si negativa (-). Plusul intotdeauna va insemna partea constructiva, creativa, productiva, iar minusul semnifica toate aspectele distructive, de fragmentare, analiza. Intotdeauna sunt 2 aspecte in fiecare elemente care trebuie identificate cu precizie. Religiile intotdeauna au numit partea activa cea buna si partea pasiva cea rea. Dar privind lucrurile in profunzime nu exista lucruri bune sau rele, ele sunt doar conceptii umane. In Univers nu nu este nici bine si nici rau, pentru ca totul a fost creat dupa principii eterne, prin care Principiul Divin se reflecta; doar cunoscand aceste legi ne vom putea apropia de Divinitate.
Cum am mentionat anteriore elementul foc este caracterizat de expansiune, caruia ii voi spune fluidul electric pentru o intelegere mai buna. Definitia nu se opreste la nivelul fizic, cu toate ca are anumite analogii cu el. Oricine va realiza imediat faptul ca expansiunea este identica cu calitatea extensiei. Principiul focului este latent si si activ in toate lucrurile create, de fapt in tot Universul, incepand de la cel mai marunt graunte de nisip pana la cea mai sublima substanta vizibila sau invizibila.

3. Principiul Apei

Acum voi descrie principiul apei care este opus celui al focului. Apa deasemenea deriva din Akasa, dar in comparatie cu focul are calitati opuse. Calitatile de baza sunt raceala si contractia. Apa deasemenea are 2 poli, cel pozitiv este hranitor, protectiv, datator de viata, pe cand cel negativ este distructiv sub aspectele de micsorare, fermentatie, divizare. Datorita calitatilor sale el da nastere fluidului magnetic. Focul si Apa se regasesc in toate religiile. Dupa legile creatiei focul nu poate exista de unul singur daca in interiorul sau nu se afla opusul sau, principiul apei. Aceste 2 elemente sunt de baza, cu ajutorul carora totul a fost creat. Astfel peste tot exista cele 2 elemente in aspectele lor de fluid electric si magnetic, reprezentand polaritatile opuse.



4. Principiul Aerului

Alt element derivat din akasa este Aerul. Initiatii nu privesc acest principiu ca unul real dar ii admit rolul de mediator intre principiile focului si ale apei. Astfel principiul aerului stabileste un echilibru neutru, actionand ca mediator intre aspectele active si pasive al focului si apei. Din interactiunea lor creatia s-a miscat.
In calitate de mediator principiul aerului a luat calitatea de cald de la foc si cea de umezeala de la apa, fara aceste calitati viata ar fi de neconceput. Aerul are deasemenea 2 polaritati, cu aceleasi caracteristici constructive si distructive.
In final trebuie sa spun ca nu trebuie sa privesti elementele doar ca lucruri fizice, ceea ce ar reprezenta doar specte inferioare materiale, ci ca fiind calitati universale.




5. Principiul Pamantului

Am spus ca principiul aerului nu reprezinta un element de sine statator iar aceasta este valabil si in cazul pamantului. Aceasta inseamna ca din inter-actiunea celor 3 elemente anterioare, elementul Pamant s-a nascut, fiind ultimul element in calitatea sa de solidificare a celorlalte 3. Datorita elementului pamant cele 3 elemente anterioare au forma concreta, dar in acelas timp actiunea lor a fost limitata si astfel au aparut spatiul, timpul si greutatea.
Actiunea reciproca intre cele 3 elemente si pamant a devenit astfel tetrapolara, deci putem numi elementul pamant un magnet cu 4 poli. Fluidul in polaritatea elementului pamant este electromagnetic. Toata viata creata poate fi explicata prin faptul ca toate elementele sunt active in al 4-lea (elementul pamant). Prin acest element a aparut Fiat- “sa fie lumina”.

Despre elemente!

Tot cea fost creat, macrocosmosul ca si microcosmosul, lumea mare si lumea mica, au fost facute prin puterea elementelor. Din acest motiv chiar de la inceputul initierii, iti voi spune despre aceste puteri si importanta lor profunda. In literatura oculta foarte putine s-au zis despre puterile elementelor, astfel ca este in sarcina mea sa tratez acest domeniu al cunoasterii si sa-i arat legile. Nu-i o sarcina tocmai usoara ca neinitiatul sa inteleaga in profunzime existenta si activitatea elementelor si sa poata sa inceapa sa lucreze cu aceste puteri in viitor.
Tot universul se aseamana cu un gigantic ceas unde toate rotitele sale sunt interdependente. Chiar si ideea de Divinitate, ca cea mai inalta entitate comprehensibila poate sa fie divizata in aspecte analoage elementelor. Detalii in capitolul despre ideea de D-zeu.
In scripturile orientale elementele sunt desemnate ca Tattwas. In literatura europeana sunt considerate doar pe fondul efectelor benefice si suntem avertizati de efectele lor negative, ceea ce inseamna ca in anumite imprejurari sa nu facem anumite actiuni. Acuratetea acestor fapte e incontestabila, dar ceea ce s-a publicat pana acum e doar o fateta minora a efectelor acestor elemente. Pentru inceput ca sa afli despre actiunea elementelor si a influentelor lor poti sa studiezi manualele de astrologie. Pe mine ma intereseaza elementele la un nivel mai profund, astfel am ales o alta metoda, care chiar daca are unele analogii cu astrologia nu are nimic in comun cu ea. Cititorul care nu cunoaste aceasta metoda va fi invatat sa o foloseasca in diferite feluri. Cat despre calitatile elementelor le voi explica pe rand in detaliu in capitolele urmatoare, ceea ce nu va revela doar aspectele teoretice, ci indirect si aplicatiile practice, deoarece aici se afla cheia celei mai marete Arcane.
In cea mai veche carte a intelepciunii, Tarotul, s-a spus cate ceva despre misterele elementelor. Arcana I - Magul reprezinta pe magician ca fiind cunoscatorul si stapanul elementelor. In aceasta carte simbolurile sunt: sabia pentru elementul foc, bagheta pentru elementul aer, cupa pentru elementul apa, monedele pentru elementul pamant. Aceasta dovedeste fara dubii ca prima parte a initierii magului, (urmand traditia tarotului) este cea care duce la stapanirea elementelor. In onoarea acestei traditii voi acorda principala atentie acestor elemente, pentru ca vei vedea, ele sunt cheia, panaceul, prin care toate problemele pot fi rezolvate.
Conform filosofiei indiene succesiunea acestor tattwas esta urmatoarea:
Akasa – principiul eterului
Tejas – principiul focului
Waju – principiul aerului
Apas – principiul apei
Prithivi – principiul pamantului.
In concordanta cu doctrina indiana, se spune ca cele 4 elemente, intr-un fel mai grosiere, au fost generate de a cincea tatwa, principiul Akasa. In consecinta Akasa este cauza ultima si trebuie privita ca a cincea putere, asa numita chintesenta. Intr-un capitol ulterior voi informa cititorul despre acest principiu. Calitatile fiecarui element incepand cu cel mai fin si pana la cel mai grosier vor fi explicate in capitolul ce urmeaza. Pana acum cititorul si-a dat seama ca analiza actului creatiei nu este o sarcina usoara si nu poate fi explicata intr-o maniera simpla ca oricine sa inteleaga subiectul si sa-si faca o imagine plastica a lui.
Va urma analiza elementelor subliniindu-se valoarea lor practica, astfel ca fiecare om de stiinta, chimist, fizician, magnetizator, ocult, magician, mistic, kabalist sau yogin etc. sa poata obtine beneficii practice din aceasta. Daca voi reusi sa invat pe cititor sa se ocupe de problema in modul corect ca sa afle raspunsurile practice la domeniul care-l intereseaza, voi fi fericit sa vad ca scopul cartii a fost indeplinit.


INITIERE IN HERMETISM

Ramtha

Intelegeti bine aceasta: orice gând considerat si îmbratisat pentru nevoile
întelegerii, vibreaza cu o anumita frecventa si aceste vibratii sunt experimentate ca sentiment.
În consecinta, cel care încearca sa-si stapâneasca durerea, va pune în cumpana gânduri mai
degraba limitate, asociate durerii, ceea ce va naste în el vibratii de ordin inferior si care vor fi
resimtite de el ca durere. Cel care, dimpotriva, cauta sa gaseasca întelegerea dragostei sau
exprimarea ei, va resimti exaltarea produsa de vibratii superioare de gânduri de dragoste
exprimate si împartasite. Cerul în care te vei duce, depinde de planul spre care constiinta ta
s-a îndreptat mai mult, caci spiritul fiintei va fi atras de vibratiile acestui plan.



Caci amintiti-va: tot crezând în ceva, pâna la urma ne convingem de veridicitatea
acelui gând, ceea ce este adevar pentru noi se transforma în realitate. Astfel lucreaza si
vointa noastra creatoare.


Bine. Iata ceva ce e bine sa retii: Nu crede niciodata nimic dintr-o data. Niciodata! Caci
prin credinta te poti convinge de lucruri care trebuiesc cunoscute si întelese prin experienta,
credinta este de altfel, foarte periculoasa, prin ea poti plasa viata, atitudinile si încrederea în
ceva care nu este un adevar pentru fiinta interiora. Ceea ce te face foarte vulnerabil si în felul aceasta poti fi manipulata, blestemându-te, afurisindu-te si astfel sa-ti iei viata - toate acestea
din pricina credintei.



RAMTHA- CARTEA ALBA

Cum se recunoaşte un adevărat maestru spiritual

Pentru un discipol a-şi întâlni Maestrul înseamnă a găsi o "mamă" care acceptă să‑l poarte nouă luni, pentru a-l "naşte" Lumii spirituale. Odată ce s‑a "născut", adică s-a trezit, ochii săi descoperă frumuseţea Creaţiei, urechile sale ascultă Cuvântul divin, gura sa gustă hrana cerească, picioarele sale îl duc în diferitele locuri ale spaţiului pentru a face Binele şi mâinile sale învaţă să creeze în Lumea subtilă a sufletului
Foarte puţini oameni ştiu ce este într-adevăr un Maestru. Unii au citit cărţi care povestesc istorii de neconceput: un Maestru este perfect, omniscient, atotputernic... El nu are nevoie nici să mănânce, nici să bea, nici să doarmă...El este la adăpost de toate tentaţiile şi, mai ales, îşi petrece tot timpul făcând miracole.
Exact ca în cartea lui Spalding: Viaţa Maeştrilor. Câţi oameni n-au fost entuziasmaţi de această carte fără a-şi da seama că ea conţine anecdote de necrezut. Marii Maeştrii, este adevărat, au puteri excepţionale, dar ei nu le utilizează pentru a face minuni în faţa unor gură-cască. A apare şi a dispare, a merge pe ape, a zbura în spaţiu, a materializa ospeţe, a trece prin flăcările unui incendiu, a face să iasă case din pământ... Chiar dacă este capabil, un adevărat Maestru nu le va face, deoarece faptul că asistă la asemenea spectacole nu-i poate ajuta pe oameni să se transforme...
Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.
Dacă întâlniţi un Maestru, să ştiţi că toate calităţile şi virtuţile pe care le manifestă, nu le-a achiziţionat în această singură viaţă. Nu, a fost nevoie ca el să lucreze timp de secole, chiar milenii, şi cum calităţile pe care le-a câştigat prin proprie activitate nu dispar în momentul în care a trebuit să părăsească Pământul, când revine îşi aduce din nou aceste calităţi. Astfel, din încarnare în încarnare, el adaugă noi elemente spirituale, până în ziua în care devine o adevărată călăuză de Lumină şi Virtute divină.
.............................................................................

Omraam Mikhael Aivanhov
fragment din Ce este un MAESTRU spiritual?

Arta Păcii

Cele trei viziuni:

I. Calea unui luptător constă în manifestarea Iubirii Divine, spiritul care cuprinde şi hrăneşte tot ceea ce există. Lacrimi de recunoştinţă şi de bucurie au început să-mi şiroiască pe obraji. Am perceput Pământul ca fiind propria-mi casă, iar soarele, luna, stelele îmi erau prieteni apropiaţi. Ataşamentul pentru lumea materială a dispărut. (anul 1925 la vârsta de 42 de ani)

II. Pe la ora două dimineaţa, în timp ce executam ritualul de purificare, am uitat brusc toate tehnicile de arte marţiale pe care le cunoscusem vreodată. Tot ceea ce învaţătorii mei îmi transmiseseră îmi era acum complet nou pentru mine. Aceste tehnici reprezentau în noua viziune modalităţi de cultivare a vieţii, a cunoaşterii, a bunului simţ, şi nu instrumente de doborare a duşmanului. (anul 1940, luna decembrie)

III. Calea luptătorului a fost greşit înţeleasă, ca o modalitate de a ucide şi de a distruge pe ceilalţi. Aceia care caută competiţia comit o gravă eroare. Lovirea, jignirea sau distrugerea cuiva constituie cel mai mare pacat pe care îl poate face o fiinţă umană. Adevarata Cale a Luptătorului constă în evitarea masacrului. Ea este arta Păcii, puterea iubirii.

Lumea va cotinua să se schimbe dramatic, însă disputele şi războaiele ne pot distruge complet. Avem nevoie acum de tehnici de armonizare, şi nu de conflicte. Este nevoie de Arta Păcii şi nu de Arta Războiului.

Morihei Ueshiba

SEMNIFICATIA CULORILOR SUBTILE SAU A FRECVENTEI VIBRATIILOR VALULUI VIETII

Atunci cind subconstientul devine stapin asupra dorintelor inferioare (sau de indata ce valul vietii interioare este net purificat, transmutat in aspectele sale sublime), culoarea vibratiilor sale subtile este albastru(l). Mentalitatea obiectiva (fiind de un grad inferior al vibratiilor) trebuie sa fie elevata (sublimata) pentru a se putea uni in mod armonios cu subiectivul (superiorul). Constientul sau subconstientul formeaza astfel ansamblul individualitatii. Acesta este telul evolutiei noastre permanente, de a ne uni intr-un singur constient (sau in asa zisul supraconstient), cu alte cuvinte, starea de contact cu Sinele Suprem (sau Samadhi). Daca vibratiile mentalitatii obiective sunt antrenate de vibratiile rosii (subtile) ale naturii animale (care exista in fondul vital al fiecarei fiinte umane), apare separarea permanenta s celor doua mentalitati; are loc asa-zisa moarte spirituala. In aceasta situatie, fiinta continua sa existe ca robot, fiind definitiv separata de aspectul subiectiv sau de natura (sa) superioara, natura in care exista Sinele Suprem, Esenta sau Atma. Acest lucru trebuie sa fie evitat (cu cea mai mare grija). Exista situatii mentionate in traditia spirituala a planetei, situatie in care Sinele Superior (sau mentalitatea subiectiva) se separa si se reincarneaza in alt vehicol, in alta fiinta, in timp ce vehicolul fizic care a murit continua sa traiasca (sa existe) in mod automat, genul zombi, fiind antrenat numai de mentalitatea obiectiva, altfel spus, de natura inferioara vitala.

Vibratia albastru - verzui - subtil indica, in schimb, spiritul subiectiv care incepe sa domine individualitatea, la aceasta faza vibratiile albastru fiind chiar dezirabile, aceasta fiind baza restabilirii echilibrului spiritual al fiintei, al realizarii armoniei prin elevarea vibratiilor aurei.
In concluzie, albastrul subtil este culoarea specifica inaltelor calitati mentale. Influenta sa se exercita, in special, asupra domeniilor legate de literatura, muzica, aspecte sublime (superioare) ale educatiei, armonia fiintei si echilibrul acesteia. Aceasta forta exista la animal in forma latenta, ne-aparind (aproape) deloc la aceasta. Ca operare sau dinamism, ca exercitare efectiva, ca utilizare, ea apartine spiritului subiectiv al fiintei umane. Orice inspiratie, de orice natura ar fi (domeniile mentionate mai sus), este datorata influxului curentului albastru. Chiar in situatiile in care fiinta este inconstienta de energia subtila, asimileaza in aura sa aceasta forta specifica, forta care opereaza ulterior unisonul cu aceasta stare specifica, stare in care va descoperi elementele de care ea are nevoie. Altfel, adevarata sursa a inspiratiei nu ar putea fi (niciodata) explicata sau inteleasa.

Realizind acest mecanism, putem intelege perfect procesul inspirativ. Marea majoritate a artistilor opereaza (in mod inconstient) datorita starii aspiratiei frenetic realizate pe fundalul de concentrare specific, ei fiind pusi in conexiune (rezonanta) cu curentul subtil cosmic albastru, avind astfel acces direct la informatiile si sferele pe care acesta le contine.
Curentul albastru - indigo este caracteristic muzicii superioare. Toti marii compozitori (ramasi celebri la nivel planetar) si-au extras inconstient inspiratia, unii dintre ei, reusind sa sesizeze fenomenul care se numeste muzica sferelor.
Curentul literaturii este albastru - deschis, culoarea asemanatoare cu cea a cerului de toamna (cum, de altfel, am mai amintit).
In lumina celor spuse, realizam ca fiecare fiinta umana are posibilitati latente nelimitate, de a invata orice arta sau stiinta facind parte dintre cele controlate de curentul subtil albastru, cu ajutorul energiei specifice; se vor realiza progrese remarcabile, prin cuplarea la curentii cosmici secundari. Singura conditie este perseverenta.

Curentul albastru serveste la restabilirea armoniei spirituale a fiintelor al caror verde subtil incepe sa fie nuantat cu albastru. Vibratia subtila cuprinsa intre verde si albastru indica (intotdeauna) ca spiritul obiectiv incepe sa nu mai controleze (in intregime si exclusiv) corpul, impartind aceasta onoare cu spiritul subiectiv.

CURENTUL VERDE SUBTIL
(AL INDIVIDUALIZARII)

Dupa cum reiese din sub-titlu, curentul verde subtil este culoarea subtila a individualizarii. In manifestarile sale cele mai elevate nu exista (nici un fel de) egoism. In schimb, egoismul se afla (in totalitate) in nuantele inferioare. Toate dorintele personale, tot ceea ce vine de la ideile de posesiune personala, sunt perceptibile in astfel de momente. Aici descoperim dorinta de distingere neaparata, aspiratie catre renume, bogatie, toate fiind manifestari ale curentilor verzi cu nuantele corespunzatoare.
Totusi, curentul verde subtil este curentul intelectualizarii pure, rationale, atunci cind intuitia subiectiva nu poate inca sa actioneze anumite cunostinte. Astfel, in asemenea situatie, o persoana poate sa aiba (o) memorie neobisnuita a faptelor, fara ca prin aceasta sa realizez starea de reala intelepciune a puterii intuitive pe care o confera spiritul elevat.

Un Procedeu de Dezmembrare a Egoului

In continuare este prezentat un procedeu care, atunci cand este folosit in mod consistent, va incepe sa dezmembreze egoul. Egoul este corpul Pretentiei. El pretinde a fi ceva ce nu este. El nu poate exista in lumina adevarului. Adevarul ne cere sa fim cinstiti. In orice situatie, intreaba-te acest lucru: "sunt eu complet cinstit cu mine insumi/insami?"
Intreaba-te aceasta intrebare inainte de a lua o decizie, oricat de mica sau de mare ar fi ea.
Intreaba-te inainte de a incepe sa spui cuiva ceva. Intreaba-te inainte de a cere ceva cuiva.
Fii constient de ceea ce gandesti. Atunci cand chibzuiesti sau eziti intre doua alternative,
intreaba-te daca esti complet cinstit cu tine.
Fa-ti un obicei din a trai cu integritate. Integritatea este legata de cuvantul "integral".
A fi integral, sau integru, insemneaza a fi intreg, sau nedivizat.
Egoul creeaza compartimentari in sine. S-ar putea sa aratam o fata sefului nostru,
alta fata persoanei cu care suntem intimi, si iarasi alta fata familiei noastre.
Ne schimbam depinzand de persoana cu care suntem.
Fiecare schimbare a sinelui este echivalenta cu o sub-personalitate. Deseori aceste sub-personalitati
nu se cunosc una pe alta. Acest lucru este un teren fertil pentru ego. Atunci cand avem sub-personalitati nu suntem
intregi sau integrali. Pentru a avea integritate trebuie sa fim complet cinstiti cu noi insine.
Cu fiecare actiune, intreaba-te: "actionez eu cu integritate?"
Tine-ti atentia treaza atunci cand lucrezi cu acest procedeu. Noteaza orice fel de rezistenta pe care o simti.
Pe masura ce lucrezi cu acest procedeu, vei incepe sa stirbesti si sa slabesti stransoarea pe care o are egoul asupra ta.
Acest lucru va permite nelimitarii sa curga prin tine.


2002, 2003 Lightwurks, LLC. Kristopher Raphael

ASPECTE LEGATE DE FORTELE UNIVERSALE SAU CURENTII SUBTILI COSMICI

Stiinta actuala recunoaste ca globul pamintesc nu este deloc izolat in spatiu. El face parte din cosmos, mai bine zis din macrocosmos, de care se gaseste legat prin curentii cosmici, mai mult sau mai putin subtili, care vehiculeaza forte cunoscute de noi (sau necunoscute, in parte) sub numele de electricitate, lumina, caldura, magnetism, etc.
Astfel, deci, exista si circula in jurul pamintului (si prin pamint) considerabili curenti magnetici, mergind de la nord spre sud si care patrund invizibil toate lucrurile si fiintele. Acesti curenti magnetici sunt, in marea lor majoritate, invizibili. Ei se manifesta intr-o forma sui-generis, materiala sau perceptibila sub forma aurorei boreale sau a luminii. Alte forte devin perceptibile vederii noastre, in anumite conditii speciale, unele dintre ele chiar in experientele de laborator, realizate cu ajutorul unor tuburi speciale in care s-a creat vid. In cazul lor, particule extrem de fine (de forta) se misca acolo cu o viteza foarte mare, realizind unde de o luminozitate considerabila. Astfel, pot rezulta acele culori catifelate; razele x, radiumul si toate radiatiile luminoase sunt o manifestare, sau altfel spus, o dovada a fortei lor cosmice subtile si curentilor de forta eterica.

Curentii eterului merg de la polul Nord la polul Sud in benzi mari, subtile, de lumina, atit deasupra cit si prin pamint. Aceasta forta unica a spatiului este atrasa apoi in centrul magnetic al pamintului. Ea se manifesta prin straturi, sub forma vibratiilor specifice, diferind unele de altele dupa frecventa, acestea fiind in raport cu diferitele densitati ale substantei unice pe care ele le traverseaza, astfel punindu-le in miscare. Pamintul este, deci, inconjurat de mai multe straturi de substanta eterica extrem de pura si invizibila vederii obisnuite, desi lumina formeaza straturi inferioare. Atunci cind diferitele regiuni ale acestei substante subtile sunt puse in miscare de catre o forta unica, ele actioneaza sincron, ca mai multe forte. Straturile inferioare fiind de o densitate diferita, elementele lor componente vibreaza la grade diferite, ceea ce face ca curentii subtili alcatuiti din elemente specifice sa vibreze inegal, neavind numai o miscare uniforma inainte, ci si o vibratie interioara, care produce culori la fel de luminoase, numeroase si variate ca si diferitele grade de vibratii care le caracterizeaza.

La suprafata pamintului, toti curentii subtili ai eterului se gasesc impreuna si se interdetermina, intretaindu-se atit de bine, incit fiinta umana, care este de fapt un univers in miniatura, atrage la sine, prin rezonanta sau punere la unison, extrem de precisa, aceste forte subtile care patrund in structura sa prin partea stinga si antreneaza astfel aura.
Atunci cind ele i-au parcurs corpul, aceste forte ies in general prin partea sa dreapta, dupa ce au magnetizat fiecare aspect al corpului si al diferitelor structuri subtile, prin intermediul vibratiilor lor. Fiecare aspect al materiei sau substantei manifestate, care vibreaza la grade diferite, trebuie sa produca (in mod necesar) si chiar produce culori subtile diferite. Culorile celor cinci forte principale sunt, dupa cum stim, percepute de simtul interior spiritual sau de perceptia mentala superioara. Ochiul nostru fizic, care (de exemplu) percepe lumina alba, stim ca are nevoie de o prisma pentru a sesiza diferitele culori din care se compune aceasta lumina alba. Numai astfel ochiul poate sa sesizeze banda spectrului luminii albe. La fel, ochiul nostru interior (sau perceptia mentala superioara) are nevoie de o anumita rafinare specifica pentru a percepe, in mod distinct si direct, diferitele culori subtile ale fortelor cosmice, in mod normal invizibile. Anumiti subiecti, predispusi (prin evolutia lor anterioara) sau (uneori) antrenati prin procedee yoga (sau tehnici spirituale) au ajuns la o sfera de constiinta care le-a dezvoltat in mod adecvat perceptia spirituala (mentala - superioara) si aceasta le permite sa vada in mod direct curentii cosmici subtili atunci cind acestia vin in contact cu aura fiintei umane.

Dupa descrierile lor (si dupa invataturile traditionale ale anumitor grupari yoghine), s-a condensat astfel intr-o sinteza unica descrierea acestor forte subtile colorate. In trecere, este important sa retinem ca aceste culori subtile nu se confunda niciodata cu culorile percepute de ochiul nostru fizic. Oricine ajunge sa le sesizeze, realizeaza ca intre aceste culori subtile si culorile fizice propriu-zise deosebirile sunt nete, neputind fi vorba de o confundare. Am vazut ca aceste vibratii sunt (incepind de la cel mai infim grad, care este de asemenea si cel mai elevat): galbenul, albastrul, verdele, portocaliul si rosul. In fiecare dintre acesti principali curenti, exista mai multe feluri de subdiviziuni, fiecare dintre ele avind nuante specifice, care se integreaza in bana subtila a culorilor percepute.

Fiecare dintre aceste subdiviziuni sunt net aparate prin diferenta de amplitudine si prin inaltimea vibratiilor (lor) specifice; in consecinta, au nuante distincte, care le fac sa fie intotdeauna sesizabile si determinate de catre un clarvazator antrenat. In cazul unei structuri, ele prezinta o dominanta, in cadrul acesteia distingindu-se predominanta unui curent. Aceasta dominanta produce, in plan subtil, la nivelul aurei, nivelul de evolutiei al fiintei analizate.
Deci, curentii subtili ai eterului, la suprafata pamintului, perceputi sub forma unor imagini mentale, prezinta aspectul a mai multor benzi de lumina subtila, distinct colorata, rasucindu-se in toate directiile si chiar izbindu-se de aurele fiecarei persoane. A trai sau a exista inseamna, deci, a face sau nu apel constient la acesti curenti subtili; sensul consta in a-i utiliza constient, implicind o accelerare a evolutiei, o avansare mult mai rapida in plan spiritual. In multe cazuri, unele fiinte pot utiliza inconstient anumiti curenti subtili in scopuri inferioare, in general putini fiind de acord ca (in functie de curentii utilizati) noi realizam o optiune si ne orientam existenta constient sau nu. Este important sa retinem ca, desi exista in spatiu curenti subtili de forte simple, atunci cind ei intra in rezonanta cu fiinta (aura) noastra, fiecare culoare produce un grad corespunzator sau o frecventa identica de vibratii in aura noastra si, in general, in sfera noastra mentala; astfel, se creeaza o dorinta intensa, o stare anume sau un anumit mod de reflectare, care va corespunde in mod identic acelei culori care reprezinta un anumit tip de energie subtila cosmica.

ELEMENTELE CULORILOR SUBTILE SI VIBRATIILE ACESTORA

Cu 2000 de ani in urma, Isus spunea: Iubiti-i pe dusmanii vostri.
Acest percept i-a intrigat pe foarte multi discipoli, care nu au inteles ratiunea...
Cu toate acestea, avem de-a face cu o realitate obiectiva. Din punctul de vedere al vibratiilor subtile, iubirea nu este un sentiment vag, ci o realitate obiectiva si reprezinta cel mai inalt dinamism pe aceasta planeta; se manifesta distinct pe toate planurile, la diferite frecvente de vibratii. Acest dinamism poate fi simtit chiar si in planul efectelor materiale, iar daca suntem suficient de dezvoltati, le putem sesiza si pe plan mental.
Iubirea pura, emanind din spiritul subiectiv, se manifesta totdeauna ca o putere constructiva, vibrind la o frecventa destul de elevata si apartine culorii subtile galben.
Furia sau minia, ca emotii, provin, insa, de la spiritul obiectiv, animat de vibratiile inferioare de culoare rosie. Astfel, un dusman care va uraste, va trimite un curent subtil de gindire de culoare rosie. Daca, in schimb, noi ii adresam ginduri de dragoste, proiectam vibratii galbene, mult mai puternice decit rosul si acestea din urma nu ne vor putea atinge deloc, pentru ca nu vor gasi in fiinta noastra puncte de acord (vibratii rosii) care sa le permita sa rezoneze cu aura noastra. Aceste vibratii inalte ne vor proteja de orice rau si, astfel, vom atinge o inalta calitate a gindirii; vibratiile aurei noastre vor fi, in mod spontan, conform eticii.

CHAYA SI YEHIDAH

CHAYA - Lumea Emanatiei
Mai sunt doua aspecte ale sufletului, mult mai rafinate si mai subtile. CHAYA, sau Esenta Vitala, este atat de eterica incat are prea putina legatura cu corpul fizic si traieste mai mult pe alte planuri de constiinta. Este mult prea subtila pentru constiinta noastra, si putem face contact cu acest nivel numai atunci cand intram in stari mistice de constiinta. In acele rare momente cand simtim constiinta contopirii stropilor de apa cu Oceanul, sau Lumina stralucitoare a Uniunii pure de constiinta, noi de fapt atingem constiinta aspectului CHAYA.
Nu se pot spune multe despre acest nivel sufletesc, in afara de faptul ca el reprezinta cel mai inalt nivel accesibil constientizarii fiintei umane. Acesta este nivelul cunoscut in Kabbalah ca "Intelepciunea", sau Chochma, care este sursa Intelegerii de orice fel (Binah).
Iluminarea in Iudaism - sau contopirea cu Fiinta Divina (devekut), se face pe nivelul sufletesc CHAYA.
Acest lucru este ceva prea subtil pentru a fi descris, si prea luminos pentru a fi continut de orice fel de concept.

YEHIDAH - Lumea Vointei.
Aspectul sufletesc care este cel mai conectat cu sursa Fiintei este numit YEHIDAH, care insemneaza Unitate. Este punctul central al Sufletului, si astfel dispare in infinitul Creatiei. Se spune ca acest aspect al sufletului este conectat direct la Esenta Divina, ca nu este "cu noi", ci ca de fapt noi suntem in permanenta "cu el" , deci nu ne pierdem niciodata de el.
Aici este punctul unde se dizolva orice dualitate, si intelegerea lui este ceva prea subtil pentru constiinta umana. YEHIDAH este legatura noastra finala cu Divin-itatea, partea din noi care nu este niciodata separata de Divin. Cand nu mai avem alta perspectiva, amintirea faptului ca sufletul nostru este si acest aspect, YEHIDAH - care este conectat permanent la perfectiune, ne poate ajuta sa trecem prin orice fel de necazuri sau dificultati.

RUACH SI NESHAMA

2. RUACH - sau Lumea Formarii.
RUAH insemneaza "vant" sau "spirit". Este asociat cu constiinta elementara si cu informatia care circula prin simturile noastre. La oameni RUACH este legat de vorbire si emotii, ambele circuland in mod constant prin corpul nostru. In timp ce NEFESH este asociat cu constiinta corpului, constiinta fizica, RUACH este mai degraba corelat cu simtirea emotionala. Spiritualitatea noastra isi are fundatia pe nivelul RUACH al sufletului. Ne "misca" pana la lacrimi un poem, o privire, o opera de arta sau un simplu moment in natura. Iubirea pe acest nivel este mai reala pentru noi, si dureaza mai mult. Intelegerea noastra despre scopul vietii si semnificatia ei depinde mult de cum si cat hranim acest aspect al sufletului nostru, RUACH.
Hrana pentru RUACH este constituita de modul cum ne traim viata, unde ne petrecem timpul liber, si ce material asimilam prin simturile noastre. Asa cum corpul fizic este sustinut de hrana, sufletul este sustinut de experienta. In multe traditii mancarea este clasificata pe calitati, cum ar fi "cu efect stimulant", "calmant", "intaritor", "energizant", etc. Tot in acelasi mod, experientele noastre ne afecteaza spiritul.
Atunci cand RUACH ajunge la elevarea sa cea mai inalta, ajungem la gradul de intelegere numita Ruach ha-kodesh, sau "Spiritul Sfant". Este o stare de spirit care transcende realitatea obisnuita, cu acest Spirit putand trai in alte dimensiuni ale realitatii si capata o perspectiva clara a vietii asa cum urmeaza ea sa se desfasoare. Toti profetii biblici au avut Ruach ha-kodesh, si darul profetiei este una din aspiratiile cu care se intra in contemplatie intensa in Judaism.

NESHAMA - Lumea Creatiei.
Cuvantul NESHAMA isi are radacina in cuvantul evreiesc "nshm", care insemneaza "suflare". Acest nivel al sufletului este asociat intelegerii inalte si taramului angelic. Este o calitate clar definita in constiinta umana, si in Zohar este descrisa in felul urmator:
"NEFESH si RUACH sunt impletite vizibil una cu alta, in schimb NESHAMA este situata intr-un loc greu de descoperit sau definit, ea avandu-si sediul in insusi caracterul unei persoane. Atunci cand o persoana se straduieste sa traiasca o viata caracterizata prin puritate, persoana respectiva este asociata cu NESHAMA Sfanta. Daca insa persoana nu se straduieste sa obtina puritatea si corectitudinea in viata, persoana este animata numai de doua grade ale sufletului, NEFESH si RUACH. Desi fiecare avem puterea de a dezvolta aspectul NESHAMA al sufletului nostru, nu stim sigur ca o vom putea face. De ex.daca ne gandim la un cuptor de olar, stim ca se cere o anumita temperatura si o anumita durata de timp pentru a obtine smaltuirea unei piese de ceramica, si daca aceste conditii nu sunt indeplinite smaltuirea nu va reusi.
Privind lucrurile din perspectiva spirituala, focul vietii noastre este alimentat cu combustibilul dat de actiuni constiente si cu oxigenul dat de viata traita in curatenie. Ne trebuie un amestec potrivit al acestor doua conditii pentru a obtine o temperatura suficient de mare pentru a vitaliza potentialul sufletesc mai inalt, si numai dupa ce aceste conditii sunt indeplinite putem avea acces la expandarea constiintei posibila pe nivele mai inalte.
Cu toate ca puterea noastra de a hrani nivelul cel mai inalt al sufletului nostru nu ne este garantata, se presupune ca scopul existentei umane este de a fi parintele acestui foarte inalt obiectiv.
In Zohar scrie: "La inceput o persoana are un NEFESH". In continuare persoana devine incoronat/a cu gradul sufletesc care se sprijina pe NEFESH, respectiv RUACH. In continuare un grad superior care le eclipseaza pe celelalte - NESHAMA - se instaureaza deasupra lor, si persoana devine vrednica sa intre in Lumea care urmeaza. NEFESH nu poate exista fara ajutorul lui RUACH, si RUACH la randul sau este sustinuta de NESHANA. Acestea trei formeaza o unitate, ilustrand faptul ca viata omeneasca nu este completa fara NESHANA.
NESHANA izvoraste insa dintr-o sursa mai elevata, spre deosebire de RUACH care porneste dintr-o sursa ceva mai putin subtila. Cand insa aceste doua surse se unesc, apare o stralucire celesta care se numeste "Lampa". In Proverbe scrie "Lampa Divina este NESHANA umanitatii". In multe aspecte NESHANA reprezinta un aspect esential al creatiei, fiind un aspect al sufletului care este in contact direct cu Sursa Divina a Vietii. Prin NESHANA si prin nivelele si mai inalte ale sufletului omul se manifesta ca partener al Divinitatii in actiunea de creatie continua.
NESHANA este de esenta pura; ea nu poate fi murdarita, si cand omul moare, ea se intoarce imediat la Sursa ei Divina.

VA URMA...